
Eu sunt cea care a alergat dupa un el intr-o ploaie de vara dar nu s-a intors inapoi. Tot eu sunt cea care a plans cu lacrimi de suflete cand a pierdut ultima cheie a sufletului acelui om nesuferit de placut pe care l-am iubit. In momentul ala, acel eu te ura mai mult si te iubesc si mai mult.
Eu sunt cea care de obicei adoarme pe o perna plina de puf, intr-un cearceaf scufundat in iluzii si dezamagiri.
Sunt acel eu care bea ceai din aceasi cana, care de obicei este lasata sa adoarma langa scrumiera. Le spal odata pe saptamana, atunci cand imi resetez inima.
Pe acest eu uitat de lume il cheama Ayda.
Ma cheama Ayda. ..
Ce descriere... ;))
RăspundețiȘtergere