Try to show some love....

Tu....

Scrisoare catre Nadia -Aminon-

*"Eu nu te iubesc...Eu iti ador intunericul ce imi devine lumina...Esti ingerul ce isi cunoaste caderea si isi acopera pacatul cu urme din sufletul meu..".*

Candva imi spuneai ca numele tau inseamna Speranta...Ai fost speranta mea iar eu ti-am fost fidel si am cautat lumina in intunericul tau. Iti ascultam orice soapta, orice scrancet scos in tacere, iti stiam urmele pasilor tai in casa...Nu aveam cu ce sa platim chiria...Iti amintesti? Atunci ai venit la mine simi-ai zambit cu ochii plini de lacrimi ca ne vom descurca, asa cum am facut-o si pana acum. Iti mai amintesti?Iti scriu acum dupa cateva luni bune in care nu am stiut de mine pentru ca te-am lasat pierduta in eternitate, pe un drum ploios in care nu ai vrut sa cauti decat disperarea.

Urmele saruturilor tale mi-au ramas lipite de piele si surasul tau care ma fascina sima facea sa ma gandesc la viitor.Nadia, credeam ca noi nu avem un viitor dar m-am inselat. Ti-am spus lucruri care m-au tulburat  lunile astea si stiu ca am gresit dar acum e prea tarziu, nu? E prea tarziu pentru noi. Ti-am lasat in dulap camasa mea verde... Nu mai am tricoul cu Pink Floyd. Imi amintea de serile in care cumparam suc si ne imbatam cu vorbe dulci, poate prea mari pentru noi. Nu am fost ingerul din viata ta dar tu pentru mine ai fost mai mult decat un inger...Ai fost tu,Nadia! Tu!

Cand am plecat si te-am lasat in ploaie m-am urat si toata ura mi-am indreptat-o spre mine.Imi gasisem un loc de munca destul de bun insa lipsa ta era tot mai acuta.

Diminetile au fost tot mai pustii fara tine. Ma obisnuisem sa imi faci cafeaua ( a ta era mai buna!) si sa imi arati cum te-ai machiat...Ma intrebai de 10 ori  daca imi place apoi imi puneai cafeaua in cana si eu ma pierdeam in zat. Nadia, aveam ochii in lacrimi nu pentru ca as fii facut ceva gresit ci pentru ca ma simteam neputincios. Aveam multe pe cap si cel mai important lucru pentru mine era sa te fac fericita. Am plecat cu gandul ca va fii altcineva care te va face mai fericita.Ai plecat de acasa pentru mine si am apreciat asta... Din cauza lucrului astuia  am realizat ca nu sunt cel care sa merite sacrificiile tale. Stiu cate simteai rau si te duceai in baie sa plangi si ti se ducea machiajul. Cand te linisteai ti-l refaceai dar...niciodata nu iesea la fel...Nu ti-am zis niciodata lucrul asta... Apoi stingeam tigara si plecam.Eram obosit de atata umblat dar cand iti vedeam chipul stiam ca nu pot sa iti indeplinesc dorintele...si ma durea. Plangea inima cu lacrimi de durere. De obicei plecam in gara unde vedeam oameni fericiti, oameni tristi,oameni debusolati.Ca mine.

Nadia...nu uita! Te voi iubi mereu! De fapt... eu nu te iubesc. Demonii nu iubesc niciodata ingerii cazuti in pacati. Ei devin lumina lor in intuneric. Speranta moare ultima...nu-i asa Nadia?

Al tau
Suflet ratacit pe veci,
Aminon!

Om

*"Nu am vrut sa ma nasc om... Nici macar nu am vrut sa ma nasc...Singuratate, iubire pierduta, lacrimi...durere."*

Asta imi spunea de fiecare data cand ne certam dintr-un lucru prostesc. In ultima perioada saruturile ii erau reci ca ale unui mort. Sarutul  lui ma ingheta. Trupul lui devenea unul cu gheata din inima lui iar caldura ochilor  se transforma in intuneric. Lumina nu mai exista si sufletul cauta cersind iubirea de mult avuta.Intr-o zi mi-am imbracat sufletul in matase neagra si am pus doliu la usa. A murit sufletul lui, ce lumina, ce radia intr-un trecut indepartat. Tigara dupa tigara, fum de il tai sa vezi inainte si cafea. Viata? Nu..Moarte. Inca imi e dor de sarutul lui rece ce imi ingheta dimineata dar..era aici!Era cu mine... Acum au ramas doar zgrieturi pe suflet, o groaza de cicatrici pe mainile ce odinioara ii atingeau trupul alb si niste buze muscate pana la sange de durere. Nu a vrut sa se nasca om. Era prea mare durerea lui si imi spunea ca incearca sa fie bine, sa fie cineva care sa conteze pentru cineva...Cauta mereu persoana care sa se ascunda il el, sa devina lacasul sfant al cuiva in  care sa se intoarca si sa nu il paraseasca niciodata. Vroia sa traiasca prin cineva iar acel cineva sa devina lumina lui.
Nu a vrut niciodata sa se nasca om...Nu si-a dorit. Iar eu,incapatanata, il faceam sa ramana om. Il caut intr-una pentru ca patul e gol, lacrimile nu sunt inca uscate iar pernele sunt pline de durerea ce ma sfasie. Imi tot respira in creier ,ii simt mangaierile reci din ultimile dimineti iar apoi imi pregatea cafeaua cu o singura pastila de zaharina. Zaharul face doar rau. Nu am reusit niciodata sa ii spun te iubesc, nu am reusit niciodata sa ii spun ca eu sunt persoana care se intoarce mereu la el dar i-am simtit mana rece atunci cand a plecat definitiv. A fost suparat ca a trait pe lumea asta... A fost suparat caci i s-a parut ca nimeni nu este langa el...dar eu am fost...si nu i-am spus niciodata!
Mestec guma,imi pun castile si plec... Niciodata nu m-am intors undeva zambind si nici nu o voi face...Acasa e...acolo unde el a vrut sa nu se nasca om!Acasa e acolo unde cerul  nu e alergat de oameni si timpul pierdut prin coridoare saracacioase de un alb cu umbre negre!. Acasa este el!