miercuri, 28 august 2013

plecat

Ea avea franturi de suflet pierdute asa cum si eu le aveam.Sarutul ei era din alta lume iar camera in care dormea era pur si simplu universul. I-am zis data trecuta cand incerca sa adoarma si se prefacea adormita: "Ti-am citit surasul si suspinul si ...suntem la fel. Tu esti ca mine..singuratica si nelinistita.Marea te-a tradat si mie imi e frica...Franturi din sufletul tau inca jelesc marea albastra dar stiu ca acum ploaia o sa te castige. Batalia asta e fara rost cand stiu cum o sa se intample lucrurile." Ea in momentul ala ma privea cu ochii pierduti si nu intelegea prea bine ce i se intampla.
Doua suflete scaldate in amarul vremii in care traim si totusi... noi plecam.

marți, 13 august 2013

maine la 5

"A crezut de mii  de ori ca ea imi va fii inceputul iar eu ii voi fii sfarsitul.dar lucrurile au luat-o razna si s-a schimbat tot. Eu i-am fost inceput iar ea mi-a  fost sfarsitul. Ba chiar am crezut ca o sa ii arat ce este intunericul."

Te astept maine la 5. E bine?

"E foarte bine."


vineri, 2 august 2013

sedinta 5


"Azi ma aleg pe mine pentru ca de fiecare data incerc sa nu fiu egoista  si sa te aleg pe tine..mereu ne-am scufundat in noroi de atata fericire si inca mai mirosi a tutun ..uita-te in jurul tau... am facut totul pentru tine si pentru fiecare secunda de glorie a ta..glorie... S-a nascut din puterea mea de a sta in spatele tau, sa te aleg pe tine... mereu imi spuneai  ca nu e nevoie dar stiai ca voi sta..si te voi alege pe tine..
Stii mereu ca ce zic e adevarat, dar nu ma crezi. Iti place sa te plimbi intre doua lumi...sa plutesti pe un ocean de gratitudine..Asa i-am zis..si chiar de data asta ma alesesem pe mine cea plina de fericire, cea plina de sustinere azi ma transformasem in femeia la care ma gandeam atata timp si am continuat sa ii spun ca tacerea nu ii este raspuns ci e mai mult o sinucidere a cuvintelor.Am recunoscut, spre rusinea mea, cum sarutul lui imi era invelis in fiecare noapte...fericire? iubire? cine mai are nevoie de el? Spune-mi tu, cel care le stii pe toate...cel la care vin cu gandul ca imi vei vedea suferinta...Ma simt trista ca m-am ales pe mine..spune-mi tu, de ce vin mereu si ma destainui unui strain? Nu am nevoie de tine.. mai tarziu o sa am obligatii fata de tine.."

Dupa ce a cazut in genunchi s-a ridicat usor si s-a asezat pe canapea..vedeam cat e de tulburata si nu incetam sa imi fie mila. Mie nu ar fi trebuit sa imi fie mila. O tratam, la fel ca si pe el. Ii ascultam. Nu am indraznit decat sa ii pun o singura intrebare.

-Iubesti?De ce nu ii povestesti lui toate astea? Toate sentimentele tale?


"Crezi ca m-ar crede?Esti singurul care ma asculta ...A te indragosti e sinonim cu a te sinucide, a deveni schizofrenic!Mi-a spus ca mereu va fii acolo si ca nu va lasa sa ma raneasca pe nimeni...desi...stia foarte bine ca el ma raneste...Am nevoie de liniste, de refacere..Multumesc"


A plecat...dar inainte sa inchida usa, cu fata plina de lacrimi mi-a zambit. Acel zambet pur pe care nu l-am mai avut de mult timp si a spus "Promit!"...Oare de ce?