Verb

Se pare ca verbul saptamanii este: "a ineca".

te iubesc

Inecata de o mie de ori in acelasi pat, cu o aceasi fata ascunsa in perna deja facuta plata de la atata dormit pe ea, ma privea si ma pierdea in lacrimile ei. Cate lacrimi o fi varsat pentru mine? Cate ceruri o fi rugat ca sa ma ierte si sa revin la ea? Tin minte, dar si tinutul asta e cu mici scapari de negura, cum am incercat de atatea ori sa ii spun doua cuvinte care ratacea prin mintea mea de cand am vazut-o. Imperfectiunile ei se scaldau intr-o patura perfecta ce se mira ori de cate ori taceam in fata ei. Taceam si in gand imi repetam acele doua cuvinte, lua-le-ar dracu de cuvinte.Am crezut ce citeam in milioanele de semne pe care mi le dadea, fara sa clipeasca.Desi intr-o zi ea mi le-a spus, eu am ramas mut din nou. Apoi m-am intors si am continuat sa merg.

Nu am vrut sa o ranesc, dar placerea mea sadica de a o lasa ingandurata si trista prima. te-am iubit, te iubesc dar nu te voi mai iubi mult timp de acum inainte. Acum.. recunosc! Atunci....nu!

Nu ti-am zis niciun cuvant dulce, nici amar. Potrivit de acrisor, poate! Dar stiam ca daca iti voi spune, vei vrea sa fugi departe. Si asa s-a si intamplat.In noaptea aia, doar luna nu era ascunsa. Eram in mijlocul strazii, pustie la ora aia.Lumea normala dormea, in timp ce noi alergam sarutand asfaltul si sfasiind noaptea cu imbratisarile din mijlocul soselei. Mirosul imi ardea inima si imi facea ca sufletul sa se strige in mii de bucatele.Stiu doar ca te-ai oprit, mi-ai zambit si ai inchis ochii. M-am apropiat si ti-am spus acele cuvinte. Blestemate cuvinte!Una cu noaptea te-ai facut si eu am ramas singur in ziua de intuneric. Dulce intuneric!

Totusi, a trecut ceva timp de atunci si nu stiu cat iti mai aduci aminte de mine, insa in fiecare zi ti-am scris pe colturile servetelelor un " te iubesc". Azi, ca prin minune, mi-am adus aminte de sarutul tau de fildes, ce aducea a miere de ambrozie. 

Azi, ti-am scris "te iubesc" pe o petala de floare "nu-ma-uita" desi m-ai uitat.

omagiu

Cum adesea stam in pat, iti vad trupul alb invelindu-se cu ultimul sarut al ploii. Iti astern o ultima privire pe coapsele tale si te las dormind. Adio!

Momente ratacite

Un ultim dans pe o ultima rascucruce.Vreau sa durez, dar cu amintirea asta calauzita de intuneric imi pierd cumpatul si te caut in pat, in cerceaf, in perna, in tricoul de pe mine, mazgalit cu acele culori de ulei pe care le-am folosit sa ne pictam sufletele in chipuri de oameni straini si apoi sa ne cautam o viata, un secol, un veac si sa cladim alte vieti care sa fie zidite intr-o ceasca de cafea arsa de amar. Sau dulce.Oasele idilice asculta si acum cum injura ultimele stele pamantul.Nisipul s-a scurs in mare iar valurile vor sa atinga absolutul. Asa cum vroiam si noi. Am scris despre mine, despre tine..despre noi de cel putin 1000 de ori dar nu ma pot satura sa te descriu, sa te astern intr-o coperta unsa cu nori negri de ploaie ce imprastie orice gand de fericire.

Vreau sa durez, dar ultimele cuvinte se prefac mereu in primele iar televizorul monocrom prinde viata si ma transforma intr-un telespectator fidel ce vede aceasi reluare, acelasi film pe care il stie ad litteram. 

Iubire, apa, sarat, dulce, amar, acru, pierdut, cer, pamant,camasa, carouri, fericire, ura, uitare,dans, ultim sarut, adio, plecare, lasare, abandonare, pierdut, pierdere, incapatanare, lacrimi, camasa de noapte, pat, perna, cuvertura, gogosi, shaorma, rame, ploaie, tigri, geam.

Cuvintele acestea ma definesc!Filmul meu cuprindea literele astea.Zic litere pentru ca ele formeaza propozitia sufletului meu. 

Un ultim dans, pe o ultima rascruce si o ultima privire !

Amintiri

Ma lua de mana si a ducea langa pian ca sa ii simt ritmul. Sarutam clapele doar ca sa scoata sunetele scartaiete de atata vreme, doar ca sa fie fericit!Prafuit, paseam intr-un drum de tabla scaldat in lacrimi de note!

*

Mai are rost sa vorbim de fericire? Fericirea am pierdut-o in urma cu 4 ani. Cuvintele incep sa ma doboare si deja incep sa vad cum noaptea curge in noaptea de dinainte ca sa isi scurga pacatul.

*

Iesise din spital in urma cu 3 ani si se simtea a nimanui. De obicei statea in gara dar am luat-o la mine acasa. Ma chema "papa", sau cel putin asta a facut dupa o luna de cand am avut grija de ea. Nu era o fire care sa stea intr-un singur loc. Ii placeau calatoriile, ii placeau garile. A stat un an la un baiat acasa dar simteam cum se departeaza din ce in ce mai mult de sfera calatoriilor. O vedeam sihastra de lume si plina de cer si luna. Fara stele. Acelasi trup si totusi un suflet diferit, scaldat in vise scurse in copaci infloriti. Ii placeau ciresii inflorit si sa cojeasca toamna din nucile verzi. Se murdarea si  se supara ca verdele rezista doar 2 saptamani.

Dupa plecarea ei lumea a luat o intorsatura ciudata. Adesea venea la mine dar doar ca sa asculte iar tacerea. Pe mine, unul, tacerea ma taia fasie cu fasie, dar pe ea o linistea. Nu puteam sa scot un sunet, pentru ca o ranea. Era ca si copilul meu.

*

-Am facut o supa geniala azi! 

-Ma bucur, papa! ma bucur!

Zambea ca dracu!Zambetul ei trebuia reparat.

-Iti pun si usturoi in supa? Asa, de gust?

-Daca vrei... oricum dupa ce mancam eu plec. 

-Unde pleci? 

-Trebuie sa stii tot?

-Pai... nu. Asa e. Hai, mananca pana nu se raceste!

-Bine...

Dupa cateva minute de tacere, ma simteam inutil in viata ei.

-Am auzit ca are cineva un pian. Vreau sa ma uit la el sa vad daca este intr-o stare buna. Am strans niste bani si vreau sa il cumpar.

-Unde vrei sa il tinem?

-In mijlocul noptii, acolo unde tinem si vantul.In cutia aia sparta de cristal.

-Ayda, eu nu glumesc.Unde crezi ca il tinem? Avem un biet de apartament 2/2. Un pian ne-ar mai lipsi.

-Cine a spus ca o sa il aduc aici?

-O sa pleci cu pianul la el?

-Ma mai gandesc.Ai avut dreptate. Geniala supa! Acum am plecat. 

-Ayda...

S-a intors cu parul ei in zbor. 

-Da?

-Papa te iubeste!

-Si Ayda il iubeste pe Papa. Am plecat!

*

Un sunet dulce si o lacrima din clapa. Un semiton si imaginea ei rasare in privirea mea. Ayda- copil al sunetului pierdut in noapte.

Ayda- fata mea....

Singuratate

Ma asez cu o cana de ceai de lamaie verde in care am ratacit soarele si luna, in care am ars o ultima imagine a lui si a mea.Mi-am pedepsit sufletul sa se uite pe fereastra si sa se bucure de timpul frumos. Ciudat, inca plangea. Plec. Ma asez tacuta in pat cu mainile pe langa corp si privesc tavanul.. De azi sunt singura.

Rosu

Cateodata imi spunea ca vrea sa alerge si mereu ma facea sa rad in hohte in parc. In fiecare minut vroia sa isi culeaga buzele rosii  din fiecare floare si sa poata zambi a cer senin cu un nor. Si totusi am ramas niste straini in urma rujului rosu!

p.s.Imi e dor de tine A.!( sper ca ti-ai dat seama!)

Mai nebun decat nebunia!

*

Stand in cada asta aproape goala de apa si cu sfuletul plin de ea imi aduc aminte cum obisnuiam sa facem amandoi baie. Singuri, cu sarutul zburand prin parul nostru ud, cu ultimele picaturi ce se scurgeau din robinetul care era stricat, cu ultima licarire a becului ars, cu buzele vinete de la frig dar incalziti de zambetul nostru devenit recent doar scrum intr-un ziar ponosit, eram fericiti!

De obicei adormea goala si o acopeream cu un prosop din panza de paianjen a unei carti pe care o lasa deschisa pe veranda. Se mai auzea cate un tramvai cum zbura deasupra ceasului si isi uita mereu secunda in perna, ca un ultim minut amintit in istorie! Ii placea sa citeasca, in special dramele! Lasa in tot apartamentul cartile deschise si imi spunea ca doar asa se simte acasa!

Credeam ca e nebuna, ca lumea devine din ce in ce mai nebuna, dar am realizat, in ultimul timp, ca mai nebun sunt eu daca te iubesc si nebun de moarte daca nu o fac!

*

Prefer sa fiu nebun mai nebun decat sa nu te am!

Pentru cineva!

~Asta e pentru tine, domnule!Poate asa iti vei da seama de existenta mea si cat de putin insemni tu pentru mine!~
 Ayda