Sarutul diminetilor ne trezea buimaciti de sunetul iubirii... Chipul ei dimineata era ca un inger cazut din iad. Frumos si in acelasi timp orbit de durere si ura. Pana intr-un punct nu am stiut asta dar intr-o dimineata dansul din pat s-a transformat in lacrimi. Plangea in somn cautandu-mi orice urma de sarut si orice urma de regret. Am fost visul ei de 3 ani si niciodata o privire nu a durut atat de tare precum a ei din fiecare dimineata.
Dimineata... cafea, croissant cu unt si o tacere trista de care ma simteam vinovat. Avea obiceiul ei sa se trezeasca sa imi ia camasa, sa ma sarute scurt si sa se duca la baie. Ii placeau camasile mele in special cea cu mici carouri verzi si negre. Ma simteam adesea ca un noi la singular si asta ma facea ca la un moment dat sa renunt si apoi aparea ea goala din baie cu camasa mea in mana iar eu...eu, irelevant, incepeam sa plang sau sa rad! Ca prostul!!
Pregateam cafea iar ea isi facea tabietul de dimineata. Se parfuma si imi inunda toata camera cu mirosul pielii ei, imi colora camera cu fardurile ei si imi lasa amprenta sarutului ei in obrajii peretilor. Perdeaua ii facea loc la geamul casei si lumina o invelea in durere si suspine. Apoi ea se intorcea cuminte in bucatarie, se intindea frumos si se aseza la masa... isi lua cana de cafea in mana si se uita la mine. Ma asezam si eu ma holbam la ea ca un nebun la un perete alb.
" Ce te uiti asa?"
"Te admiram...in dimineata asta esti mai frumoasa"
"..esti mai frumoasa...si Diana cum e dimineata?"- vorbelea astea au fost ca un nor rupt de ploi
"Ti-am mai zis... nu mai am treaba cu Diana.. a fost doar.. ceva trecator"
"au fost 3 ani dragul meu...3 ani in care eu nu am stiut nici de Diana nici de altcineva...credeam ca suntem doar noi doi si lumea...apoi am aflat ca eram doar noi doi, ea si lumea. Cata ironie din partea ta sa ma lasi sa beau din cana asta..."With love" si o inima in carouri. Ti-ai dat seama ca inima mea are gaurele ca o plasa din aia pe care le poarta femeile carora timpul le saruta moartea?"
"O sa imi reprosezi mereu o greseala? Am greit...mi-am cerut iertare.. in fiecare dimineata iti fac cafeaua te astept sa te trezesti..Te iubesc, femeie!"
" Si eu te iubesc dar m-am saturat de gandul ca ai fost al alteia si timpul trece iar eu...eu raman in casa asta...Tu pleci unde Dumnezeu pleci tu si vii cand numai tu stii ... iar eu iti sunt datoare sa stau aici? Ieri cand ai fost plecat am gasit un cadou de la Diana... Stii cana aialalta cu flori si un te iubesc pe ea? Am spart-o... Si am sperat ca daca o sa fac asta si sufletul ei se va sparge... si se va sparge asa de rau incat nu va ma putea fii lipit niciodata pentru ca nici eu nu ma voi repara usor.."- lacrimile i se scurgeau din ochi iar ea, cand vorbea, nici macar nu clipea. Ochii ei ii erau ura si un cocon de durere pentru mine.
" Atunci pleaca...pleaca si gata.. sa uiti de durere,de suferinta pe care ti-am provocat-o."
" Pot sa iti iau tigarile si camasa cu carorui verzi? "
" Tu... t-t-tu chiar pleci?"
"Voi pleca... Doar dupa ce te voi saruta lung si amar cu gust de cafea..Amar...Apoi vom sta in pat sa privim tavanul pentru ca e singurul alb care ma linisteste..Vom vorbi de viitor si te voi saruta iar..De data asta cu durere. O vei simti altfel decat pana acum...Vei adormi iar eu te voi veghea. Iti voi saruta ca prin vis buzele, fruntea, ochii, te voi contempla cum nu am mai facut-o pana acum. Iti voi lua sufletul cu mine in bagaj si voi pleca apoi. Te vei trezi buimac si vei crede ca a trecut durerea si ca sufletul meu s-a dezgehtat de durere si a ramas iubirea in cea mai pura stare dar eu nu voi mai fii langa tine. Perna de langa tine va avea mirosul meu si iti vei baga nasul in ea sa ma mai simti inca o data. O vei face in fiecare seara pana cand mirosul va disparea. O vei saruta in fiecare seara si vei inebuni de durere iar ochii tai vor devenii de un albastru pur.O sa iti las un bilet...Asa vei stii ca am plecat.."
" cand ai de gand sa faci asta?"- nelinistit si plangand am intrebat asta si ca un surd nu mai auzeam nimic pentru ca in minte imi rasuna monologul de dinainte..:Acum ai de gand sa te razbuni asa tare pe mine? Pentru o greseala? Te rog..nu pleca...te implor!!!"
"Ma vei uita cu timpul si sarutul meu iti va deveni o umbra intr-o camera palida...Nu o sa plec acum..vreau sa facem dragoste"
"Vreau sa facem dragoste"... Cuvintele astea m-au sagetatsi m-au lovit si mi-a sfaamat sufletul pentru ca stiam ca va fii ultima oara cand o sa facem dragoste iar apoi o sa urmeze sfarsitu tragic. Imi era Psiche dar eu nu ii eram Eros...Eram doar o umbra..si apartineam trecutului ei..Am facut dragoste ca niciodata iar apoi am privit tavanul. Nu vroiam sa adorm si ma lutam cu mine insumi sa nu o fac dar am cazut si am visat-o asa cum era ea..Frumoasa, gingasa, afrodisiaca!Paradis! Dar m-am trezit brusc si a urmat un veac de tacere...In bucatarie, pe frigider imi lasase un mesaj scris cu rujul rosu:
"Te iubesc, with love...Ma vei uita dar eu nu... Esti si vei fii soarele meu iar eu iti voi fii luna. Multumesc!"
Langa frigider, pe masa, cana din care bause dimineata era sparta...desi a trecut un infinit de 7 luni mesajul inca e acolo, pe frigider. In fiecare dimineata vorbesc cu mesajul ala tampit ca un nebun si iau perna in brate si sorb aroma amara a diminetilor pustiite de ea.
Dimineata... cafea, croissant cu unt si o tacere trista de care ma simteam vinovat. Avea obiceiul ei sa se trezeasca sa imi ia camasa, sa ma sarute scurt si sa se duca la baie. Ii placeau camasile mele in special cea cu mici carouri verzi si negre. Ma simteam adesea ca un noi la singular si asta ma facea ca la un moment dat sa renunt si apoi aparea ea goala din baie cu camasa mea in mana iar eu...eu, irelevant, incepeam sa plang sau sa rad! Ca prostul!!
Pregateam cafea iar ea isi facea tabietul de dimineata. Se parfuma si imi inunda toata camera cu mirosul pielii ei, imi colora camera cu fardurile ei si imi lasa amprenta sarutului ei in obrajii peretilor. Perdeaua ii facea loc la geamul casei si lumina o invelea in durere si suspine. Apoi ea se intorcea cuminte in bucatarie, se intindea frumos si se aseza la masa... isi lua cana de cafea in mana si se uita la mine. Ma asezam si eu ma holbam la ea ca un nebun la un perete alb.
" Ce te uiti asa?"
"Te admiram...in dimineata asta esti mai frumoasa"
"..esti mai frumoasa...si Diana cum e dimineata?"- vorbelea astea au fost ca un nor rupt de ploi
"Ti-am mai zis... nu mai am treaba cu Diana.. a fost doar.. ceva trecator"
"au fost 3 ani dragul meu...3 ani in care eu nu am stiut nici de Diana nici de altcineva...credeam ca suntem doar noi doi si lumea...apoi am aflat ca eram doar noi doi, ea si lumea. Cata ironie din partea ta sa ma lasi sa beau din cana asta..."With love" si o inima in carouri. Ti-ai dat seama ca inima mea are gaurele ca o plasa din aia pe care le poarta femeile carora timpul le saruta moartea?"
"O sa imi reprosezi mereu o greseala? Am greit...mi-am cerut iertare.. in fiecare dimineata iti fac cafeaua te astept sa te trezesti..Te iubesc, femeie!"
" Si eu te iubesc dar m-am saturat de gandul ca ai fost al alteia si timpul trece iar eu...eu raman in casa asta...Tu pleci unde Dumnezeu pleci tu si vii cand numai tu stii ... iar eu iti sunt datoare sa stau aici? Ieri cand ai fost plecat am gasit un cadou de la Diana... Stii cana aialalta cu flori si un te iubesc pe ea? Am spart-o... Si am sperat ca daca o sa fac asta si sufletul ei se va sparge... si se va sparge asa de rau incat nu va ma putea fii lipit niciodata pentru ca nici eu nu ma voi repara usor.."- lacrimile i se scurgeau din ochi iar ea, cand vorbea, nici macar nu clipea. Ochii ei ii erau ura si un cocon de durere pentru mine.
" Atunci pleaca...pleaca si gata.. sa uiti de durere,de suferinta pe care ti-am provocat-o."
" Pot sa iti iau tigarile si camasa cu carorui verzi? "
" Tu... t-t-tu chiar pleci?"
"Voi pleca... Doar dupa ce te voi saruta lung si amar cu gust de cafea..Amar...Apoi vom sta in pat sa privim tavanul pentru ca e singurul alb care ma linisteste..Vom vorbi de viitor si te voi saruta iar..De data asta cu durere. O vei simti altfel decat pana acum...Vei adormi iar eu te voi veghea. Iti voi saruta ca prin vis buzele, fruntea, ochii, te voi contempla cum nu am mai facut-o pana acum. Iti voi lua sufletul cu mine in bagaj si voi pleca apoi. Te vei trezi buimac si vei crede ca a trecut durerea si ca sufletul meu s-a dezgehtat de durere si a ramas iubirea in cea mai pura stare dar eu nu voi mai fii langa tine. Perna de langa tine va avea mirosul meu si iti vei baga nasul in ea sa ma mai simti inca o data. O vei face in fiecare seara pana cand mirosul va disparea. O vei saruta in fiecare seara si vei inebuni de durere iar ochii tai vor devenii de un albastru pur.O sa iti las un bilet...Asa vei stii ca am plecat.."
" cand ai de gand sa faci asta?"- nelinistit si plangand am intrebat asta si ca un surd nu mai auzeam nimic pentru ca in minte imi rasuna monologul de dinainte..:Acum ai de gand sa te razbuni asa tare pe mine? Pentru o greseala? Te rog..nu pleca...te implor!!!"
"Ma vei uita cu timpul si sarutul meu iti va deveni o umbra intr-o camera palida...Nu o sa plec acum..vreau sa facem dragoste"
"Vreau sa facem dragoste"... Cuvintele astea m-au sagetatsi m-au lovit si mi-a sfaamat sufletul pentru ca stiam ca va fii ultima oara cand o sa facem dragoste iar apoi o sa urmeze sfarsitu tragic. Imi era Psiche dar eu nu ii eram Eros...Eram doar o umbra..si apartineam trecutului ei..Am facut dragoste ca niciodata iar apoi am privit tavanul. Nu vroiam sa adorm si ma lutam cu mine insumi sa nu o fac dar am cazut si am visat-o asa cum era ea..Frumoasa, gingasa, afrodisiaca!Paradis! Dar m-am trezit brusc si a urmat un veac de tacere...In bucatarie, pe frigider imi lasase un mesaj scris cu rujul rosu:
"Te iubesc, with love...Ma vei uita dar eu nu... Esti si vei fii soarele meu iar eu iti voi fii luna. Multumesc!"
Langa frigider, pe masa, cana din care bause dimineata era sparta...desi a trecut un infinit de 7 luni mesajul inca e acolo, pe frigider. In fiecare dimineata vorbesc cu mesajul ala tampit ca un nebun si iau perna in brate si sorb aroma amara a diminetilor pustiite de ea.
