confesiune

*parte din viata de zi cu zi*

Mesaj: Frate... as vrea ca intr-o zi sa te indragostesti la fel de mult de o persoana cum sunt eu indragostita de tine si acea persoana sa fie ca tine. Imi vine sa iti zic ca esti un bou! Ma prefac aproape in fiecare zi ca iti sunt cea mai buna prietena si tot nu imi zici adevarul, dar imi spui ca ma iubesti si alte lucruri. Nu e frumos sa te joci cu mine asa! Ma ranesti, ma doare, sufar, plang. Imi trimiti un mesaj: zambesc, uit de suferinta, rad, ma suni, rad si mai tare. M-am saturat. Mereu te plangi ca tu cazi fraier in diferite situatii. Te-ai gandit vreodata la mine cum cad mereu cand imi povestesti de altele?Nu! Esti ocupat. La distanta si totusi m-am indragostit de tine, anormal de mult:(.Imi zici ca e mai bine sa imi gasesc pe cineva aici, ca ne vom vedea la un moment dat si ca vom fi impreuna. Cand, unde, de ce? Te iubesc, prostule. Te rog, fii bland cu sentimentele mele!

Mesaj: Te iubesc!

Mesaj: ---------------------------------------------------------------

cer

Da-mi o scara si tatuaza-mi cerul pe mana.

Dor de....

mi-e dor de cer si de mare... mi-e dor sa fiu pamant in timp ce alerg pe margini de cer....

mi-e dor sa fiu orizont

pereti goi

Imi cersea pielea de pe mine pentru ca incepuse sa strige. Cand mi-a cerut-o m-am ascuns in patul care scartaia de la atata lumina. In camera era intuneric. Imi cerea apoi sa zambesc ca sa imi fure lacrimile si sa ma lase gol de-a binelea. Stiam ca imi iubea inima iar sufletul cerea atentia ochilor ei. In orasul ala imaginar, acoperit de albul inocentei, imi desena pe peretii diavolul ce nu o lasa sa evadeze.Stiu ca ii e dor sa muste cu piciorul ei fraged iarba, sa imi cada pe pamantul gol, sa simta aroma asfintitului cazut in pacat, sa imi atinga mana si sa ma doboare.
O vizitam mereu, sa nu se simta singurasi mereu era la fel. Se uita la mine, imi zambea trist, si nu scotea niciun sunet. Privirea ei turbata de atata tristete, incetul cu incetul mi se intiparea in mine. La un moment dat am ajuns sa nu mai pot visa la ea pentru ca ochii ei erau tristi si imi urmareau mirajul. Am ajuns sa ma ascund in spatele mastilor de cuvinte, sa fug de teama sarutului amar. Dar azi am luat-o dintre peretii albi si acum am sfarsit intre 4 pereti negrii.

confesiune

Intre patru pereti imi scriu memoria timpului ars de lacrimi. Intre patru pereti albi imi contemplu orice urma de parfum lasata de un ultim vizitator. Un pat alb cu nicio silaba de-a ta! O podea rece pe care stau si inca nu simt mirosul putred al tigarii tale lasata sa arda in van. Zi de zi privesc aceiasi pereti si aceasi masa, ma asez pe aceasi podea insa amintirea ta e mereu diferita. Intr-o zi esti soare, in alta esti luna. Si tot asa..

haiku

Cand ma lua de mana

Soarele stralucea

in cochilia lui.

02:35

Azi vreau sa taci si sa imi acoperi fata cu fluturi de culaorea mobilei pe care am ars-o de craciun. Vreau sa aud doar pasii tai in antenele lor si sa imi bazaie o melodioe Pink Floyd. Vreau sa imi prind aripile de ceara pierdute in parcarea de pietre din labirintul sufletului tau si sa zbor odata cu ei. Azi vreau sa citesc o carte lasata pe tarana, inflorita intr-un om de catifea.

nebunie

As fi nebun in nebunia mea daca nu as fi avut nebunia ta . A fi fost mai nebun decat nebunul care nu te-a avut. Prefer sa fiu nebun, mai nebun decat sa nu te am

p.s. Nebunia e doar o stare in timp ce tu imi esti timp.

violet

mi-am zugravit pielea in urma sarutului tau

dragule, ai un gust un pic violet.

:|

Si saruta al naibii de bine...

In parcul cimitirului am lasat ultimii trandafiri. Mda, cimitirul era locul in care ne intalneam mai mereu. Eu veneam la mormantul unui fost colonel. Privirea lui imi inspira un fel de melancolie amestecata cu ura si, totodata, cu iubire si pasiune. Il iubeam pentru ca era un mort care imi suporta zilele negre si zilele bune, momentele in care ma simteam singura si cele in care erau pline de el, un anume el, schimbat mereu, pentru ca acestui colonel nu ii placea obisnuinta.El venea la mormantul fratelui lui. Se aruncase de la un etaj cand a aflat ca parintii lui divorteaza.Nu l-am compatimit nicio clipa. Oamenii vin si oamenii pleaca iar noi vom ramane niste farame in calea lor.
Intr-o noapte tarzie de mai ma plimbam intr-o secunda sfarsita . Ajunsesem in acel cimitir unde , fara sa vreau, m-am asezat pe o banca. In fata bancii era un morman de flori. In seara aia, totul s-a dus. A fost  ca un fel de majordom al sufletului meu, l-a calauzit . Ii explicam cum m-am pierdut apoi m-am regasit prin cautarea cerului, care avea culoarea ochilor meu. I-am povestit cum un ultim prost mi-a trantit usa si, inainte de asta, a tipat la mine cum ca nu as fi in stare sa sterg o lacrima de pe fata lui.I-am zis ca un zambet e mai greu de adus si sa -si aduca aminte ca l-am facut sa rada atunci cand il murdaream cu rujul meu rosu ca un camp de maci sangerii.I-am zis colonelului ca sunt obsedata de stele, cer, luna si, ca nu il vazusem de doua saptamani si ca am renuntat sa il mai sun ca sa vada ca nu imi pasa. Vroiam sa imi ghiceasca urma palmii mele, sa imi simta pasul taras, sa imi arunce privirile acelea cand ma impiedic pentru ca sunt o impiedicata notorie, sa imi spuna privindu-ma in ochi ca de fapt nu ma iubeste. Nu are timp!am pus o data cerul sa te caute si sa imi cumepre de la magazinul de la benzinarie o ciocolata cu gust a el si o cafea cu mirosul lui si sa imi inchirieze un film cu noi doi de cand eram fericiti. Doi oameni din plastic amestecandu-se intr-o lume plina de dezastre.nu mi-a trebuit decat un zambet sa cobor in iadul fericitii si un ocean de lacrimi sa cobor in sufletul lui si cu toate astea... intr-o noapte de mai s-a sfarsit.
Din acea seara, un alt el ma privea si ma asculta in umbra ca un copil ce isi asculta mama in timp ce ii spune povestea de " noapte buna".Dupa doua saptamani, imi lasa cate un trandafir pe banca si imi placea. Era ca si cum presara cu soare de trandafiri fiecare drum se banca, doar ca sa il recunosc de departe. Prima intalnire cu ochii lui verzi a fost sub fumul colonelului, de la tigarile galbene ce atarnau pe jos, pentru ca atunci m-a sarutat.

Si saruta al naibii de bine...

Dies!

"Cand imi zambea era ca soarele. Si ma simteam al naibii de singur, intr-o pustietate plina de ea. Era ca lumina ce se topea in intunericul norilor.Era intunericul din lumina mea. Candva te uram, acum te urasc in iubire si pacat. Te vroiam morta, iar acum... te vreau vie in moartea mea. Atunci nu stiam cum e sa traiesti prin cineva. Acum stiu cum e sa mori in fiecare zi cate un pic pentru cineva si sa iti lasi moartea sa traiasca in ea. Atunci am stiut ca e doar a mea... De ce sa mai cauti cand gasesti ceea ce vrei?Eu nu am vrut nimic si totusi am gasit!Si in fiecare miunt regret ca nu a fost mai devreme. A fost o minune intr-o secunda de amar."

Asta isi scria in jurnal. Acum...imi scrie pe fiecare raza cum e sa mori la propriu pentru cineva.

...

This is my story!

buna dimineata!

Dimineata imi ascundea tricoul sub pat. Nu il gaseam niciodata dar in dimineata accea l-am gasit!