Imi cersea pielea de pe mine pentru ca incepuse sa strige. Cand mi-a cerut-o m-am ascuns in patul care scartaia de la atata lumina. In camera era intuneric. Imi cerea apoi sa zambesc ca sa imi fure lacrimile si sa ma lase gol de-a binelea. Stiam ca imi iubea inima iar sufletul cerea atentia ochilor ei. In orasul ala imaginar, acoperit de albul inocentei, imi desena pe peretii diavolul ce nu o lasa sa evadeze.Stiu ca ii e dor sa muste cu piciorul ei fraged iarba, sa imi cada pe pamantul gol, sa simta aroma asfintitului cazut in pacat, sa imi atinga mana si sa ma doboare.
O vizitam mereu, sa nu se simta singurasi mereu era la fel. Se uita la mine, imi zambea trist, si nu scotea niciun sunet. Privirea ei turbata de atata tristete, incetul cu incetul mi se intiparea in mine. La un moment dat am ajuns sa nu mai pot visa la ea pentru ca ochii ei erau tristi si imi urmareau mirajul. Am ajuns sa ma ascund in spatele mastilor de cuvinte, sa fug de teama sarutului amar. Dar azi am luat-o dintre peretii albi si acum am sfarsit intre 4 pereti negrii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu