Intre patru pereti imi scriu memoria timpului ars de lacrimi. Intre patru pereti albi imi contemplu orice urma de parfum lasata de un ultim vizitator. Un pat alb cu nicio silaba de-a ta! O podea rece pe care stau si inca nu simt mirosul putred al tigarii tale lasata sa arda in van. Zi de zi privesc aceiasi pereti si aceasi masa, ma asez pe aceasi podea insa amintirea ta e mereu diferita. Intr-o zi esti soare, in alta esti luna. Si tot asa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu