"Cand imi zambea era ca soarele. Si ma simteam al naibii de singur, intr-o pustietate plina de ea. Era ca lumina ce se topea in intunericul norilor.Era intunericul din lumina mea. Candva te uram, acum te urasc in iubire si pacat. Te vroiam morta, iar acum... te vreau vie in moartea mea. Atunci nu stiam cum e sa traiesti prin cineva. Acum stiu cum e sa mori in fiecare zi cate un pic pentru cineva si sa iti lasi moartea sa traiasca in ea. Atunci am stiut ca e doar a mea... De ce sa mai cauti cand gasesti ceea ce vrei?Eu nu am vrut nimic si totusi am gasit!Si in fiecare miunt regret ca nu a fost mai devreme. A fost o minune intr-o secunda de amar."
Asta isi scria in jurnal. Acum...imi scrie pe fiecare raza cum e sa mori la propriu pentru cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu