Sedinta 7

"Eram foarte bune prietene...Eu dormeam la ea la camin iar ea, uneori, la mine acasa si atunci cand se intampla adormeam dimineata si ne trezeam seara. Asta pentru ca nu ne mai saturam sa povestim. Stateam aproape toata ziua impreuna si tot gaseam ceva de povestit. Eram fericita ca era langa mine. Ea haotica, distrata, mereu cu zambetul pe buze. Ciudat cum o zi obisnuita la facultate iti schimba viata. Ea devenea aerul de care aveam atata nevoie. Stiam ca, daca o sun, imi va raspunde indiferent de ora si la fel..daca ea ma suna ii raspundeam indiferent de moment. Eram trista cand trebuia sa plece insa telefonul ii tinea locul. Imi era de ajuns sa ii aud vocea, sa stiu ca e in regula. Ma obisnuisem atat de mult cu ea. Sufletul ei era prea bun, prea naiv.."

Cum v-ati cunoscut?

"Eram in primele zile de cursuri si ma intrebam daca are o tigara. Ea era langa mine asa ca mi-a fost usor sa o intreb: " Fumezi?".ea, zambind, mi-a spus ca da si m-a intrebat daca vreau in pauza sa iesim sa fumam. Bineinteles ca am acceptat. Prietenia noastra a pornit de la o tigara si ajunsese sa se termine de la un baiat. Mi-e greu fara ea... In ziua aia am facut si schimb de numere de telefon. Ne intelegeam foarte bine. Eram ca un suflet in 2 corpuri, ca doua bucati de puzzle care se potriveau de minune. Am vorbit, ne-am povestit toate tampeniile facute in liceu... Pana cand a venit el. Un el grandios si incetul cu incetul, sora mea imi devenea dusmanul. cel putin asa stateau lucrurile in viziunea mea. O perioada ne-am inteles bine toti 3.. El, inalt, cu ochii albastri precum cristalul marii, ea cu veselia ei molipsitoare, eu indragostita de el  si fericita cu amandoi. Relatia mea cu el a fost una infloritoare. 6 luni minunate, in care dragostea imi amintea mereu de ea. Ea era in cautare iar feircirea ei depindea intr-un fel de noi, amandoi. Ma simteam vinovata cand il sarutam sau cand il tineam de mana pentru ca ea nu avea parte de chestiile astea... ma simteam vinovata pentru fericirea mea."

De ce v-ati departat una de cealalta?

"Gelozia mea se accentuase, Nu imi permiteam sa il pierd... El devenise universul meu, totul as putea spune. Ea ma sustinea in tot dar eu nu o sustineam deloc. MI se parea mereu ca e invidioasa pe mine, pe fericirea mea. El o placea insa am aparut eu si i-am sucit mintile. L-am facut sa ma placa, sa vada ca sunt diferita insa ea era diferita nu eu si asta ma enerva pentru ca o vedeam in fiecare zi. Il vedeam cum i se lumineaza fata cand o vede, lucru care nu i se intampla cand era cu mine. Aveau discutii comune pentru ca ascultau acelasi gen de muzica. Eu, fire total opusa, nu ii intelegeam. Aveam incredere in ea pentru ca parea inocenta. Era inocenta insa eu, dupa un timp, am crezut ca e indragostita de el... Dar,de fapt, ea interpretase relatia lor ca frate si sora, nicidecum o relatie bazata pe iubire... Era iubire doar din partea lui si eu vedeam zilnic asta si ma ingrozeam ca o sa il pierd si ma  suparam pe ea, iar ea... atat de gingasa incat  nu isi dadea seama.
Prostuta...mi-e dor de prostuta aia care radeala fiecare banc sec spus de noi si mi-e dor de tigarile stinse la jumatate cand trebuias a plec la facultate..I-am indepartat. Eu am testat-o pe ea, mi-a dovedit ca e prietena mea cea mai buna dar el a picat testul si eu nu imi permiteam asta.. nu imi permiteam sa il pierd pe el, asa indragostit de ea, dar era al meu.
Am lasat-o un timp sa creada ca e bine intre noi, ne-am distrat, ea si-a rupt piciorul, noi i-am fost alaturi si il vedeam pe el cum sufera alaturi ea, cum o ajuta fara ca ea sa ii ceara ajutorul.
Api a urmat perioada critica, in care am facut-o sa sufere... sa planga dupa ce am fost odata! I-am spus toate lucrurile urate, tot ce tinea de mine si acel el pe care l-am iubit din suflet. M-am autodistrus..dragostea asta m-a epuizat iar ea a renascut. Mai buna, mai frumoasa...altfel decat o vedeam eu. El a disparut din viata mea dar  zilnic il vaad cum se macina intre dorinta de a-i spune si a nu-i spune..E trist cum iubirea adevarata se sfarseste asa. Stiu ca pentru mine ea a fost prietena perfecta..sora mea...mereu va fi chiar daca nu ii arat asta! Chiar si acum, ea e alaturi de mine iar eu sunt distanta.. rece.. "

sedinta 6

"Ma gasise intr-un moment trist , intr-un moment in care viata nu isi mai avea rostul in gandurile mele. Moartea devenea pasiunea mea tragica iar intunericul ma avea din ce in ce mai mult. Eu deveneam intunericul... Nu stiu..sincer nu stiu cum un el atat de siguratic s-a lipit de intunericul meu care a devenit lumina pentru cateva saptamani... Dupa ce mi-a zis ultimele cuvinte am intrat in depresie.. depresia cuvintelor.. prieteni nu mai aveam, iar problemele incepeau sa se stranga. Am fost la un medic iar antidepresivele deja nu isi mai faceau efectul... La un moment dat somniferele devenisera ultima solutie pentru a dormi si a ma putea relaxa. Il visam adesea pe el, cel de care eram indragostita, cu care dansam cand noptile plangeau, cel cu care radeam de mine. (Cat pot sa fiu de impedicata!) In visele mele nu ne sarutam niciodata. Deveneau prea dureroase, apoi voiam sa ma trezesc si sa ii dau cate un mesaj in care sa ii scriu ca nu mai pot fara el, sa ii cer socoteala pentru faptul ca m-a facut sa fiu nebuna dupa el...Dupa un timp a revenit iar eu eram distanta, rece iar lui nu ii placeau treburile astea si uneori ma facea sa ma simt pierduta. Ma amagea cu iluzii alte timpului. adesea ii vorbeam de sinucidere iar el, cu blestemata lui voce calma,calda imi spunea ca e posibila o recuperare, dar fara sa mentioneze greutatea lunilor fara el, fara noi, fara cineva cu care sa vobesc. El nu stia de camera in care imi pierdeam saruturile lui, in care ii numaram gandurile...nu stia de nimic. El venea si pleca air eu ramaneam singura.El nu isi dadea seama cat de rau ma dureau momentele in care pleca si cand revenea ma intreba daca imi e bine iar eu ii spuneam ca da, sunt bine, dar nu stia multe... nu stia de lacrimilie adunate si rasfrante, de cicatricile pe care sufletul meu le avea...

Avea unpla bine facut iar eu eram cheia... gresea un pas, gresea tot planul si era distrus.Planul era sa vorbeasca cu mine apoi sa se imprieteneasca cu mine, eu sa il plac iar el sa ma faca sa renunt la toti prietenii meu, sa ma minta, sa se joace cu mintea mea,sa imi trimita mesaje cu diferite intelesuri. Pasul era terminat, eu indragostita, el fericit. Ma face fericita o noapte, doua, trei, dupa care pleaca fara sa se uite inapoi. Eu devin depresiva si ma gandesc la toate amintirile noastre, plang, nu dorm, nu mananc decat iluzii. Apoi cand ii este greu si o da in bara cu ceva revine la mine. Stii care e cea mai dureroasa parte? Ca nu pot sa il ignor, nu pot sa il uit.. Mereu il primesc si ii spun ca aici ma va gasi mereu si ii spun cele 8 litere, un te iubesc intors ce suna a infinit.Stiai ca un "te iubesc" inseamna de fapt" pe veci vei fi al meu"? Ma intrebam adesea de cate ori i-a reusit planul, cu cate fete...dar cred ca raspunsul nu il voi stii niciodata..."

Regreti?

"Nu am ce sa regret..poate doar faptul ca am fost prea proasta sa ii cad in plasa... minunata lui plasa..."

sedinte

"...vreau sa-ti intru-n sange..."

Ce inseamna asta?

"Sentimentul de  a cere cu imprumut ziua de maine si de a inapoia o zi de ieri spalata de apa marii si cernuta de nisipul ei!Mereu am cautat capruiul ochilor ei, am stat in asteptarea zambetului ei...Tin minte ca am sarutat-o in drumul ei spre casa.. Ii era frig si era tacuta iar sarutul meu a facut-o sa se simta implinita, sa se simta vindecata pentru ca mereu o vedeam trista... la aceasi masa cu acelasi ceai si cu o tigara in mana, mentolata! Mereu acelasi ceai de menta. Imi inghiteam cu incapatanare cuvintele cand sufletul dorea sa ii spuna un  "buna!" banal. Nu o vedeam ca pe cineva banal. Era doar ea si in jurul ei nimic nu conta. Zambetul ei imi facea ziua mai frumoasa dar noaptea era perfecta.Trecea pe langa mine iar eu deveneam dependent de parfumul ei, de pasii ei, de sufletul ei. M-am renascut iubind-o cu atata pasiune si moarte... Pana cand ea s-a rasfrant asupra noastra facand din cer doua locuri pentru doua persoane banale din tren. Trenul- mereu imi vorbea de el...

E ciudat cum, intr-o seara, tot parfumul ala de care devenisem dependent s-a transformat in sangele pe care il gustam in fiecare secunda a vietii mele. A fost seara noastra in care ne-am intalnit ochii, palmele iar mai tarziu buzele...E ciudat cum, nu stiu cum, devenise real ce visam de mult timp. Era ireal! Drumul spre casa la ora 6 dimineata parea peticit cu umbre ale trecutului si cu vindecarea lor totodata! Eram pierduti si imi placea. Luna ne era martora iubirii secrete.. totul era frumos.Nu era banal, nu era absurd, toate aveau sens. Simteam ca doar trebuie sa o imbratisez si eram fericit. 

Am mintit in legatura cu mine, cu sufletul meu, cu frumusetea lui... dar ea nu mintise cu nimic, era pura..Eu deveneam iadul, ea era raiul meu! Eu deveneam diavol ea devenea ingerul meu pe care urma sa il pierd din cauza minciunilor mele. Stiam ca nu ma va mai iubi sau daca ar continua sa o faca sufletul ei ar fi fost prea ranit si nu ar fi dus nicaieri. 

Era firea aia rebela si totodata cumintenia ei ma uimea. Era paradoxul in persoana. Se juca cu mintea mea iar eu o lasam sa faca ce vrea cu ea. Mereu ma astepta cu acea camera uitata de timp curata, uneori dormind in pat... ma surprindea cu teoriile ei cum ca fiecare om isi abandoneaza ideile pe strada...in medie cam 10-15 idei, si vreo 40 de ganduri... in fiecare minut! Nu o intelegeam dar o lasam sa creada asta...S-a terminat cand a aflat adevarul si asta a sfasiat-o! Adanc! Realizase ca dragostea mea fata de ea era sincera dar nu era de acord cu ceea ce facusem... stia ca o sa ma paraseasca intr-un final dar nu isi daduse seama cum si de ce.

Aflase de la un prieten, poate vantul, poate luna, poate ploaia pe careo adora ea. Acea Ea de care sunt inca indragostit... Imi era si prietena si iubita si soare si luna.

Adevarul a fost inceputul sfarsitului....In ultima noapte de dragoste ea mi-a spus ca vrea sa imi intre in sange si sa ma pastreze acolo...stiam ca in felul asta nu ar mai fi suferit...nu ar mai fi fost dezamagita, pur si simplu ar fi stiut tot de la inceput.

Sfarsitul a venit cu o cafea si o tigara stinsa la jumate... Ea a plecat si m-a lasat pierdut..."