sedinte

"...vreau sa-ti intru-n sange..."

Ce inseamna asta?

"Sentimentul de  a cere cu imprumut ziua de maine si de a inapoia o zi de ieri spalata de apa marii si cernuta de nisipul ei!Mereu am cautat capruiul ochilor ei, am stat in asteptarea zambetului ei...Tin minte ca am sarutat-o in drumul ei spre casa.. Ii era frig si era tacuta iar sarutul meu a facut-o sa se simta implinita, sa se simta vindecata pentru ca mereu o vedeam trista... la aceasi masa cu acelasi ceai si cu o tigara in mana, mentolata! Mereu acelasi ceai de menta. Imi inghiteam cu incapatanare cuvintele cand sufletul dorea sa ii spuna un  "buna!" banal. Nu o vedeam ca pe cineva banal. Era doar ea si in jurul ei nimic nu conta. Zambetul ei imi facea ziua mai frumoasa dar noaptea era perfecta.Trecea pe langa mine iar eu deveneam dependent de parfumul ei, de pasii ei, de sufletul ei. M-am renascut iubind-o cu atata pasiune si moarte... Pana cand ea s-a rasfrant asupra noastra facand din cer doua locuri pentru doua persoane banale din tren. Trenul- mereu imi vorbea de el...

E ciudat cum, intr-o seara, tot parfumul ala de care devenisem dependent s-a transformat in sangele pe care il gustam in fiecare secunda a vietii mele. A fost seara noastra in care ne-am intalnit ochii, palmele iar mai tarziu buzele...E ciudat cum, nu stiu cum, devenise real ce visam de mult timp. Era ireal! Drumul spre casa la ora 6 dimineata parea peticit cu umbre ale trecutului si cu vindecarea lor totodata! Eram pierduti si imi placea. Luna ne era martora iubirii secrete.. totul era frumos.Nu era banal, nu era absurd, toate aveau sens. Simteam ca doar trebuie sa o imbratisez si eram fericit. 

Am mintit in legatura cu mine, cu sufletul meu, cu frumusetea lui... dar ea nu mintise cu nimic, era pura..Eu deveneam iadul, ea era raiul meu! Eu deveneam diavol ea devenea ingerul meu pe care urma sa il pierd din cauza minciunilor mele. Stiam ca nu ma va mai iubi sau daca ar continua sa o faca sufletul ei ar fi fost prea ranit si nu ar fi dus nicaieri. 

Era firea aia rebela si totodata cumintenia ei ma uimea. Era paradoxul in persoana. Se juca cu mintea mea iar eu o lasam sa faca ce vrea cu ea. Mereu ma astepta cu acea camera uitata de timp curata, uneori dormind in pat... ma surprindea cu teoriile ei cum ca fiecare om isi abandoneaza ideile pe strada...in medie cam 10-15 idei, si vreo 40 de ganduri... in fiecare minut! Nu o intelegeam dar o lasam sa creada asta...S-a terminat cand a aflat adevarul si asta a sfasiat-o! Adanc! Realizase ca dragostea mea fata de ea era sincera dar nu era de acord cu ceea ce facusem... stia ca o sa ma paraseasca intr-un final dar nu isi daduse seama cum si de ce.

Aflase de la un prieten, poate vantul, poate luna, poate ploaia pe careo adora ea. Acea Ea de care sunt inca indragostit... Imi era si prietena si iubita si soare si luna.

Adevarul a fost inceputul sfarsitului....In ultima noapte de dragoste ea mi-a spus ca vrea sa imi intre in sange si sa ma pastreze acolo...stiam ca in felul asta nu ar mai fi suferit...nu ar mai fi fost dezamagita, pur si simplu ar fi stiut tot de la inceput.

Sfarsitul a venit cu o cafea si o tigara stinsa la jumate... Ea a plecat si m-a lasat pierdut..."