sedinta 6

"Ma gasise intr-un moment trist , intr-un moment in care viata nu isi mai avea rostul in gandurile mele. Moartea devenea pasiunea mea tragica iar intunericul ma avea din ce in ce mai mult. Eu deveneam intunericul... Nu stiu..sincer nu stiu cum un el atat de siguratic s-a lipit de intunericul meu care a devenit lumina pentru cateva saptamani... Dupa ce mi-a zis ultimele cuvinte am intrat in depresie.. depresia cuvintelor.. prieteni nu mai aveam, iar problemele incepeau sa se stranga. Am fost la un medic iar antidepresivele deja nu isi mai faceau efectul... La un moment dat somniferele devenisera ultima solutie pentru a dormi si a ma putea relaxa. Il visam adesea pe el, cel de care eram indragostita, cu care dansam cand noptile plangeau, cel cu care radeam de mine. (Cat pot sa fiu de impedicata!) In visele mele nu ne sarutam niciodata. Deveneau prea dureroase, apoi voiam sa ma trezesc si sa ii dau cate un mesaj in care sa ii scriu ca nu mai pot fara el, sa ii cer socoteala pentru faptul ca m-a facut sa fiu nebuna dupa el...Dupa un timp a revenit iar eu eram distanta, rece iar lui nu ii placeau treburile astea si uneori ma facea sa ma simt pierduta. Ma amagea cu iluzii alte timpului. adesea ii vorbeam de sinucidere iar el, cu blestemata lui voce calma,calda imi spunea ca e posibila o recuperare, dar fara sa mentioneze greutatea lunilor fara el, fara noi, fara cineva cu care sa vobesc. El nu stia de camera in care imi pierdeam saruturile lui, in care ii numaram gandurile...nu stia de nimic. El venea si pleca air eu ramaneam singura.El nu isi dadea seama cat de rau ma dureau momentele in care pleca si cand revenea ma intreba daca imi e bine iar eu ii spuneam ca da, sunt bine, dar nu stia multe... nu stia de lacrimilie adunate si rasfrante, de cicatricile pe care sufletul meu le avea...

Avea unpla bine facut iar eu eram cheia... gresea un pas, gresea tot planul si era distrus.Planul era sa vorbeasca cu mine apoi sa se imprieteneasca cu mine, eu sa il plac iar el sa ma faca sa renunt la toti prietenii meu, sa ma minta, sa se joace cu mintea mea,sa imi trimita mesaje cu diferite intelesuri. Pasul era terminat, eu indragostita, el fericit. Ma face fericita o noapte, doua, trei, dupa care pleaca fara sa se uite inapoi. Eu devin depresiva si ma gandesc la toate amintirile noastre, plang, nu dorm, nu mananc decat iluzii. Apoi cand ii este greu si o da in bara cu ceva revine la mine. Stii care e cea mai dureroasa parte? Ca nu pot sa il ignor, nu pot sa il uit.. Mereu il primesc si ii spun ca aici ma va gasi mereu si ii spun cele 8 litere, un te iubesc intors ce suna a infinit.Stiai ca un "te iubesc" inseamna de fapt" pe veci vei fi al meu"? Ma intrebam adesea de cate ori i-a reusit planul, cu cate fete...dar cred ca raspunsul nu il voi stii niciodata..."

Regreti?

"Nu am ce sa regret..poate doar faptul ca am fost prea proasta sa ii cad in plasa... minunata lui plasa..."