vineri, 20 aprilie 2012

omagiu

Cum adesea stam in pat, iti vad trupul alb invelindu-se cu ultimul sarut al ploii. Iti astern o ultima privire pe coapsele tale si te las dormind. Adio!
Publicat de la

2 comentarii:

  1. a6 mai 2012 la 02:33

    coapsele sunt adesea un loc sfant... ar trebui sa scriem despre ele poeme si sa facem razboaie pasnice sa ramene sfinte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Lexi18 mai 2012 la 23:14

    ca mare dreptate ai!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)