Amintiri

Ma lua de mana si a ducea langa pian ca sa ii simt ritmul. Sarutam clapele doar ca sa scoata sunetele scartaiete de atata vreme, doar ca sa fie fericit!Prafuit, paseam intr-un drum de tabla scaldat in lacrimi de note!

*

Mai are rost sa vorbim de fericire? Fericirea am pierdut-o in urma cu 4 ani. Cuvintele incep sa ma doboare si deja incep sa vad cum noaptea curge in noaptea de dinainte ca sa isi scurga pacatul.

*

Iesise din spital in urma cu 3 ani si se simtea a nimanui. De obicei statea in gara dar am luat-o la mine acasa. Ma chema "papa", sau cel putin asta a facut dupa o luna de cand am avut grija de ea. Nu era o fire care sa stea intr-un singur loc. Ii placeau calatoriile, ii placeau garile. A stat un an la un baiat acasa dar simteam cum se departeaza din ce in ce mai mult de sfera calatoriilor. O vedeam sihastra de lume si plina de cer si luna. Fara stele. Acelasi trup si totusi un suflet diferit, scaldat in vise scurse in copaci infloriti. Ii placeau ciresii inflorit si sa cojeasca toamna din nucile verzi. Se murdarea si  se supara ca verdele rezista doar 2 saptamani.

Dupa plecarea ei lumea a luat o intorsatura ciudata. Adesea venea la mine dar doar ca sa asculte iar tacerea. Pe mine, unul, tacerea ma taia fasie cu fasie, dar pe ea o linistea. Nu puteam sa scot un sunet, pentru ca o ranea. Era ca si copilul meu.

*

-Am facut o supa geniala azi! 

-Ma bucur, papa! ma bucur!

Zambea ca dracu!Zambetul ei trebuia reparat.

-Iti pun si usturoi in supa? Asa, de gust?

-Daca vrei... oricum dupa ce mancam eu plec. 

-Unde pleci? 

-Trebuie sa stii tot?

-Pai... nu. Asa e. Hai, mananca pana nu se raceste!

-Bine...

Dupa cateva minute de tacere, ma simteam inutil in viata ei.

-Am auzit ca are cineva un pian. Vreau sa ma uit la el sa vad daca este intr-o stare buna. Am strans niste bani si vreau sa il cumpar.

-Unde vrei sa il tinem?

-In mijlocul noptii, acolo unde tinem si vantul.In cutia aia sparta de cristal.

-Ayda, eu nu glumesc.Unde crezi ca il tinem? Avem un biet de apartament 2/2. Un pian ne-ar mai lipsi.

-Cine a spus ca o sa il aduc aici?

-O sa pleci cu pianul la el?

-Ma mai gandesc.Ai avut dreptate. Geniala supa! Acum am plecat. 

-Ayda...

S-a intors cu parul ei in zbor. 

-Da?

-Papa te iubeste!

-Si Ayda il iubeste pe Papa. Am plecat!

*

Un sunet dulce si o lacrima din clapa. Un semiton si imaginea ei rasare in privirea mea. Ayda- copil al sunetului pierdut in noapte.

Ayda- fata mea....