sâmbătă, 16 mai 2015

Om

*"Nu am vrut sa ma nasc om... Nici macar nu am vrut sa ma nasc...Singuratate, iubire pierduta, lacrimi...durere."*



Asta imi spunea de fiecare data cand ne certam dintr-un lucru prostesc. In ultima perioada saruturile ii erau reci ca ale unui mort. Sarutul  lui ma ingheta. Trupul lui devenea unul cu gheata din inima lui iar caldura ochilor  se transforma in intuneric. Lumina nu mai exista si sufletul cauta cersind iubirea de mult avuta.Intr-o zi mi-am imbracat sufletul in matase neagra si am pus doliu la usa. A murit sufletul lui, ce lumina, ce radia intr-un trecut indepartat. Tigara dupa tigara, fum de il tai sa vezi inainte si cafea. Viata? Nu..Moarte. Inca imi e dor de sarutul lui rece ce imi ingheta dimineata dar..era aici!Era cu mine... Acum au ramas doar zgrieturi pe suflet, o groaza de cicatrici pe mainile ce odinioara ii atingeau trupul alb si niste buze muscate pana la sange de durere. Nu a vrut sa se nasca om. Era prea mare durerea lui si imi spunea ca incearca sa fie bine, sa fie cineva care sa conteze pentru cineva...Cauta mereu persoana care sa se ascunda il el, sa devina lacasul sfant al cuiva in  care sa se intoarca si sa nu il paraseasca niciodata. Vroia sa traiasca prin cineva iar acel cineva sa devina lumina lui.
Nu a vrut niciodata sa se nasca om...Nu si-a dorit. Iar eu,incapatanata, il faceam sa ramana om. Il caut intr-una pentru ca patul e gol, lacrimile nu sunt inca uscate iar pernele sunt pline de durerea ce ma sfasie. Imi tot respira in creier ,ii simt mangaierile reci din ultimile dimineti iar apoi imi pregatea cafeaua cu o singura pastila de zaharina. Zaharul face doar rau. Nu am reusit niciodata sa ii spun te iubesc, nu am reusit niciodata sa ii spun ca eu sunt persoana care se intoarce mereu la el dar i-am simtit mana rece atunci cand a plecat definitiv. A fost suparat ca a trait pe lumea asta... A fost suparat caci i s-a parut ca nimeni nu este langa el...dar eu am fost...si nu i-am spus niciodata!
Mestec guma,imi pun castile si plec... Niciodata nu m-am intors undeva zambind si nici nu o voi face...Acasa e...acolo unde el a vrut sa nu se nasca om!Acasa e acolo unde cerul  nu e alergat de oameni si timpul pierdut prin coridoare saracacioase de un alb cu umbre negre!. Acasa este el!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu