Zi cumplita de iarna, in care zapada s-a topit in fulgi. Cerul se imprastia in fumul tigarii mele. Mereu ultima. Sarutul ploii abia atinge pamantul dar talpa tenisilor mei atinge rana zapezii. Ma plimb absurd cu un cantec orb in cap, sunandu-mi a moarte.Noaptea se aproapie iar zapada adoarme. Asezata pe o bucata de stalp, privesc marea, eterna pata de culoare care nu se duce cu niciun detergent- murdarie curata a sufletului incins de singuratate. Sentiment pur. E o alta zi in care vreau sa accentuez cuvantul 'azi' ca si cand ar fi al meu. Il impart cu totii daca e nevoie dar stiu ca nimeni nu isi doreste o zi de azi rupta dintr-un peisaj modern, horror. Taci si asculta galagia orasului pustiit de vreme.
Taci si asculta-ti sufletul inghetat, in camera obscura a orasului!Taci si saruta marea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu