Cuvintele imi zboara dincolo de noi. Am ajuns sa imi caut lacrimile in pietrele prabusite din cer. L-am rugat sa nu ma lase singura pentru ca nu ma descurc cu atatea departari de sine- cu atatea rani ale gandului!
M-am ratacit intr-un loc in care veneam de obicei sa vedem transporturile heruvimice.De obicei duceau mortii calzi in locurile libere ale iadului- un fel de crematoriu al lumii. Am vrut sa fiu in rai de cele mai multe ori.
Am un mers ciudat. Uneori il botezam si ii ziceam : "stangaciul mers al pasarilor". Sunt gratioasa mai ceva ca o lebada prinda in plasa pescarului de vise.Sunt stangace si imi place sa nasc iluzii pe care apoi le abandonez intr-o ghena inculta, alaturi de un ac cusut cu rosu de mac- semn de ramas bun!
Inca de cand eram mica, lumea imi spunea ca o sa devin cineva. Si am devenit cineva-ul lui, intr-o noapte inghetata de februarie. 21 mai exact. Incepeam sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt si ca la un moment dat nu voi mai fi! Dar cand a venit el, acea amintire s-a sters in umbra.Seman cu mama la aspect. Am parul negru ca ultimul scrum de tigara cazut pe gresie.Buzele sangerii.multi ar fi dat orice sa le sarute, dar numai el a avut ocazia sa le cunoasca povestea, sa le iubeasca, sa le faca sa se muste de atata sare ce curgea in camera noastra. Sunt mai slaba ca un caine vagabond- asta pentru ca ma consum mult in interior si nu pe exterior. De cand a plecat numai pot sa ma hranesc cu umbre si in locul lor prefer aerul!Ah..si o tigara . Poate si o cana de ceai.ma imbrac de cand ma stiu in culori arse de stele si lasate sa se usuce in lumina intunericului. Voi fi mereu un calator asa cum imi este predestinat iar acum scriu pe orice petic de frunze. Parca traiesc intr-un telivizor scaldat in culori de monocrom.
Acum cerul isi cauta pamantul. Acum eu il caut pe el, intr-o mare de albastru ascunsa in negrul tarmului.
Ayda
M-am ratacit intr-un loc in care veneam de obicei sa vedem transporturile heruvimice.De obicei duceau mortii calzi in locurile libere ale iadului- un fel de crematoriu al lumii. Am vrut sa fiu in rai de cele mai multe ori.
Am un mers ciudat. Uneori il botezam si ii ziceam : "stangaciul mers al pasarilor". Sunt gratioasa mai ceva ca o lebada prinda in plasa pescarului de vise.Sunt stangace si imi place sa nasc iluzii pe care apoi le abandonez intr-o ghena inculta, alaturi de un ac cusut cu rosu de mac- semn de ramas bun!
Inca de cand eram mica, lumea imi spunea ca o sa devin cineva. Si am devenit cineva-ul lui, intr-o noapte inghetata de februarie. 21 mai exact. Incepeam sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt si ca la un moment dat nu voi mai fi! Dar cand a venit el, acea amintire s-a sters in umbra.Seman cu mama la aspect. Am parul negru ca ultimul scrum de tigara cazut pe gresie.Buzele sangerii.multi ar fi dat orice sa le sarute, dar numai el a avut ocazia sa le cunoasca povestea, sa le iubeasca, sa le faca sa se muste de atata sare ce curgea in camera noastra. Sunt mai slaba ca un caine vagabond- asta pentru ca ma consum mult in interior si nu pe exterior. De cand a plecat numai pot sa ma hranesc cu umbre si in locul lor prefer aerul!Ah..si o tigara . Poate si o cana de ceai.ma imbrac de cand ma stiu in culori arse de stele si lasate sa se usuce in lumina intunericului. Voi fi mereu un calator asa cum imi este predestinat iar acum scriu pe orice petic de frunze. Parca traiesc intr-un telivizor scaldat in culori de monocrom.
Acum cerul isi cauta pamantul. Acum eu il caut pe el, intr-o mare de albastru ascunsa in negrul tarmului.
Ayda
ayda este cautatoare si imi place cum scrii despre ea folosind asocieri usor stranii. si ea este usor stranie,intr-un mod placut care aprinde curiozitati.
RăspundețiȘtergereDar cine este el?
El este cel care a sters niste urme si a facut rani in urma lui!
Ștergere