E dimineata iar.Poate ca azi e ziua in care voi muri si voi lasa totul mostenire patului.El poate sa mestece genele, sa imi asculte inimile taiate in patru si unite intr-o singura bataie, sa imi ciobeasca buzele fara sa simt durere, ci doar pasiune pentru el.Cand alergam spre nevazut calcam pe petice de sange ..sangele meu nu se varsa in mare, se varsa in camera mea abstracta, lasata goala in urma sarutului rece, in patul anotimpului tau.
Momentan stau la capatul minutului si astept sa ninga. Afara e alunecus iar eu alunec in aerul ars de gheata.
Ti-e dor de mine?Patul s-a saturat de mirosul sangelui meu...!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu