sâmbătă, 4 februarie 2012

Dunhill


Crezi ca daca sunt femeie...nu pot fi rea?
A fost o zi ploioasa, in care cerul s-a suparat pe soare si l-a acoperit cu panza, cam rupta!Am iesit afara sa imi iau un pachet de tigari. La dracu! Nu aveau tigarile mele.Dunhill negru. Urc inapoi in camera mea goala din acel apartament pe care trebuie sa il renovez- colitor rupt din iad, in care orice colt de lumina e acoperit cu ceata fumului de tigara.Incerc sa evit pe cat posibil vecinii care imi urla in cap de fiecare data cand nu fac ce le convine sau cand dau muzica la maxim. O data au venit si politistii doar pentru simplu fapt ca aveam muzica la maxim- "a man`s world". Pe scara blocului, tanti Flori de la etajul 2 s-a gandit sa ma certe ca nu am platit intretinerea. O sa o platesc atunci cand am bani. Momentan incerc sa supravietuiesc. Ajung in apartamentul meu unde incepe linistea si se sfarseste galagia infernala a raiului.Ma schimb de blugii care sunt mai rau decat niste serpi incolaciti pe mine si ma imbrac cu un maiou gasit pe jos. Nu pare murdar!Dau drumul la muzica si parca intru intr-un fel de transa, cea in care incep sa iti vorbesc despre pasari, despre vasele lihnite de foame si secetoase, despre patul care zace murdar de atatea vise distruse. Imi iau tigarile si incep sa cant odata cu melodia. De cand ai plecat am inceput sa urasc cerul. De ce mi te-a luat?


Imi lipsesti!

3 comentarii:

  1. iadul asta de care imi povestesti tu imi place.
    de ar fi fiecare iad asa...


    * observ ca ai abordat un stil relativ nou scrisului tau. bravo, este frumos

    RăspundețiȘtergere
  2. ps."o lume a barbatului, unde femeia are cheia"

    RăspundețiȘtergere