Ayda- suflet de pian si chitara

Mi-am luat chitara si am uitat notele de pian!Domnea un cer intunecat in bagajele de pergamente patate de iarna, lasate imprastiate peste tot in toamna tarzie.Ultima data el mi-a zis ca notele se vor aduna intr-o patura si ca ma vor prinde. Nu m-au prins, desi cand am incercat sa cant am ramas rupta in fasii de puf. Stiu ca atunci incepusem sa plang cu lacrimi de sol si fa diez. Bemolul ramanea aproape neatins iar el canta la chitara pe care eu inca o am, pe care o ador pur si simplu.Poate sa se supere pianul dar imi iau chitara si plec. Ii las in grija camera in care fumam de obicei . Ii las perdelele care se abureau de la atatea cuvinte nerostite prin saruturile timpurii. Ii las cana de ceai, in care a mai ramas putin ceai de afine, dulce de amar si acru de sarat. Ii las pozele in care eram eu si el fericiti . Atat de fericiti incat pamantul era devorat de cer, iar vantul nu mai raspundea la apel. Ii las aparatul de fotografiat. Mai am unul si, in plus, pianul are nevoie de el sa imortalizeze clipele de gol in care isi canta propria-i moarte. Ii las cearceaful rupt de asteptarea lui. Ii las iubirea mea ca sa ramana pe veci in camera aia! Ii las ultima clipa de dragoste, lipita de frigider.

Daca vreodata se va intoarce, va vedea cate lcururi minunate s-au intamplat in cei 12 pereti!Va striga "Ayda" si un pian mort va canta intreaga partitura a plecarii mele!