vineri, 17 februarie 2012

Play.Stop.Pause

Pune-mi stop pe vene
 si lasa-mi surasul sa curga.
Da-mi pe repeat glasul sangelui 
ce alearga nebun de stele in cautarea mirosului tau de padure.
 Sterge-mi repede inapoi
 si alearga-ma pe repede inainte prin leaganul ratacit al serii.
 Pune pauza ca sa devin o piatra, 
pe care sa o arunci in mare.
 Apoi ma voi metamorfoza
 si voi deveni pamantul care deseanaza cerul.
 Ma vei scoate apoi ca  un pescar ce isi pandeste
pestele care il salveaza de la inecul cu apa amaruie.
Ma vei pune iar, apoi, doar ca sa imi asculti
glasul  de tablou dezacordat.
Vei ajunge pe o plaja goala si apoi..
vei alunga melodia ce ne lega.
Vei incepe sa plangi cu lacrimi de sare
si vei spune ca doar ti-a intrat nisip 
ce suna a mine in ochi. De fapt
eu ti-am intrat in fiinta si nu plec!
Te vei preface ca ai surzit de la cantec
si vei pleca. Vei lasa glasul sa alunece iar
si iar, apoi sa se metamorfozeze din nou
intr-un sunet pe care il vei amesteca
cu celelalte scoici!
Imi vei lasa doar:
play, stop, pause!







4 comentarii:

  1. "Vei incepe sa plangi cu lacrimi de sare
    si vei spune ca doar ti-a intrat nisip "

    ai pus stop pe cuvintele mele. acum trebuie sa le ghicesti si fast forward doar asa traiesc.
    tu?

    RăspundețiȘtergere
  2. eu traiesc asa cum traieste o meduza in mare!^_^

    RăspundețiȘtergere
  3. meduzele sunt singurele nemuritoare ... si muze dragi. stiai?

    RăspundețiȘtergere
  4. Da.. de asta vreua sa fiu o meduza dragule!

    RăspundețiȘtergere