e ars!

Desi azi am plecat de acasa si ti-am lasat cheia prinsa in cuierul in care de obicei ne prindeam sufletele, m-am uitat in urma si am zarit cearceaful racit de ceaiul varsat. Stiu ca nu ai nevoie de chei. Tu ai vorbe si altceva nu iti mai trebuie. Eu am doar bucati rupte dintr-o oglinda si trebuie sa deschid iar si iar aceleasi usi.
Am zis ca nu iti voi lasa nici o urma din praful zambetului meu. Daca iti las, vei deveni drogat de noptile pierdute in camera aia albastra si vei sterge umbrele noptii de pe tavan cu lumina veiozei.

Apropo..schimba becul.S-a ars!