repros

-Imi sfarsesc ultimele puteri intr-o cana de cafea cu zat pe margine.Sticluta albastra imi deseneaza unghiile cu tipatul tau din ultima seara doar pentru ca eu m-am razgandit si te-am inselat. Este a 1000-a oara cand ma apuc sa iti  povestesc o scrisoare in care eu imi sunt victima si criminala, in care imi savarsesc si desavarsesc fapta. Stii... si acum imi aprind tigara, asa e. Mereu ghicesti, mereu ma simti, mereu ma gusti numai ca acum...Dar lasa asta pe alta data.Acum sa vorbim , adica sa vorbesc despre seara in care  nu mai aveam tigari, nu mai aveam bautura iar tu, netrebnicule, m-ai lasat sa alerg dupa iluzii si deziluzii. Te priveam asa cu ochii goi iar tu  imi raspundeai in tandemul picaturilor de ploaie pentru ca brusc nici vremea nu mai tinea cu mine. Iubite, ghinionistule, desteptule,prostule... am alergat cat mai departe de tine si tot la tine ma intorc... cand mi-e foame de tine ma intorc sa te beau si sa te respir prin tigari. Iar cand voi pleca... vei stii ca am facut-o definitiv.