Îmi aleargă praful genele urmelor tale. Rămân mut în fața oglinzii în care altădată îmi spuneai că vrei să te ascunzi în mare! Îți pieptănai buclele negre de la fumul de țigară ce acoperea camera. Acoperea până și mirosul tău de piele arsă!
Te uitai la mine și zâmbeai! Pierdeam și numărul secundelor ce se pierdeau în fața ochilor tăi. Privirea ta le omora! Acum nu vreau să dau timpul înapoi, ci doar să ard deșertul buzelor tale ascunse în clepsidra întunericului. Nu vreau să te uit! Vreau doar să rămâi în memoria copacilor ce îți zâmbeau din frunze atunci când plecai de la mine!
Un singur lucru vreau să îl las în timp: că te-am iubit! Poate încă o fac așa cum și soarele iubește sărutul mării! Data trecută marea iubea țărmul! Acum cerul iubește marea! Acum eu iubesc pământul!
***Poate că în orice moment, o gărgăriță îți aduce mirosul soarelui în timp ce reiei povestea ochilor mei!***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu