Camasa ta

* Cămașa ta a rămas neștearsă de timp, dar eu am reușit să ma ridic din patul gol de noi. Azi am pierdut ceasul, dar l-am gasit dupa ce m-am impiedicat de niste secunde scurse in scrumiera. Tot azi mi-am dat seama ca vara a fost uitata intr-o ceasca murdara de sangele musetelului- ceai! Inca imi aduc aminte de discutia noastra!Spuneai mereu ca acea pata de pe camasa ta e dovada vie a nefericirii iernii!Iarna a inselat vara scurgand ploaia din toamna si lasand urme de verde cu aroma de primavara!*

Sper ca acum, oriunde ai fi, vei iesi afara si vei simti bucuria iernii! Acum ploua, apoi va ninge iar eu, suflet orbit de negru voi deveni doar un alt bulgare de gheata, uitat in amintirea ta!