Sunt isterica intr-un anotimp isteric!M-am oprit si acum rad ca un nebun in umilul timp al linistii!Iar acum plang! Imi caut linistea intr-un loc pustiu, ascuns de cer si de pamant.Inca nu o gasesc si incep sa cred ca tu, un prost mi-ai luat linistea si probabil ca ai ascuns-o intr-o toamna tarzie ce cade in umbra stejarului mort in cenusa pasilor tai. A intarziat si acum imi curge prin vene.Imi picura din rana cerului. Devenim nebuni si noi nu vedem asta! Devenim nebuni care nu simt nimic dar de fapt simt totul! M-am saturat de atatea cuvinte absurde ce atarna bezmetic pe randuri de catifea arsa! Te rog sa ma ierti dar azi voi opri timpul.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu