-Hai! Trezește-te!!!!
-Mai lasă-mă o oră să te visez!
-Nici măcar atât! Iar o sa întârzii și o să spui că ninge și că e frig! Hai odată!
-Dar de ce nu aștepți și tu măcar o oră! Să mai dormim și noi!
-Iar o să ne caute, bezmetic, prin frig...
-Și ce? Oricum nu îi pasă!
*
*
Zâmbetul, ochii tăi și mirosul tău dulce m-au făcut să cad de mii de ori într-un somn al amarului în care m-am zbătut ca un pește...Presăram cu soare fiecare drum spre tine doar ca să îl recunosc de departe.Am stat și am fumat. Atât am mai putut face. Te-am iubit...ca un prost! Acum nu a mai rămas decât durerea ochilor tăi verzi, arși de umbra sufletului,stins ca o lumânare! În fond, nu mi-a trebuit decât un zâmbet să cobor în iadul fericirii și un ocean de lacrimi ca să mă pierd în oceanul inimii tale!
"Sunt suspendat între cer şi pământ, prea greoi ca să mă înalţ spre stele şi prea eteric ca să scormonesc în noroi"
Un om sfarsit- Giovanni pPpini
" oceanul inimii tale" - imi place apa, imi place sa o gasesc in toate formele; cred ca si visul trezirii, de aici, este tot un fel de apa. la fel cum plangi in somn si nu stii ca plangi; sau visezi ca te-ai trezit... cand tu dormi profund.
RăspundețiȘtergereUn om sfarsit e una dinter cartile mele preferate. Am o puternica senzatie de deja-vu si deja-connu pe blogul tau.
RăspundețiȘtergereAm aflat de cartea aceasta de pe blogul tau.. e posibil:)
RăspundețiȘtergere