marți, 6 martie 2012

Omagiu trenurilor!

Niciun adio.Niciun somn usor sau alte texte de dimineata. Nici macar un "pa!" azvarlit in cearceafuri arse de cefeaua varsata pe ele. Nici macar atat.Nu iti sunt amanta si nici nu iti sunt iubita. Iti sunt o oarecare. Azi poate mai mult ca niciodata, m-am simtit ca o oarecare, o privitoare de afara, care priveste un ambalaj pustiu ingropat intr-o panza ca de giugliu. Nu renasti , tu doar mori definitiv. Eu pot renaste de cate ori vreau, fara sa fii afectat.


Seara trecuta am renascut in fata ta, dar tu, un prost, nu ai vazut. Stateai linistit pe canapea si deodata ai amutit. Nici fum tigara ta nu mai scotea. Nici macar atat!Am orbit cu soarele in urechi si cu zgomotul tipatului tau in ochi.Am adormit cu un ultim freamat de perna schimbata pe cealalta parte doar pentru ca era mai rece.Iti place tot ce e rece!Ma intreb de ce!In ghetoul in care stai, azi a fost mai mult vant decat singuratate. Dar maine... va fi singuratate atata cat vantul poate cuprinde. Privirea mea a ramas pictata in zidul pe care copiii needucati scriau tot felul de prostii. E 00:10. Mai astept pana la 00:15 ca sa iti aud rasuflarea inultimul mers al trenurilor. Inca te astept in gara ca sa imi auzi respiratia trosnind pe sinele cerului tau!.




Un comentariu:

  1. despre trecere, prin lucruri, momente, oameni prin tine. si apoi despre cum trec si tu nu.ti gasesti locul, starea si apoi un fel de goliciune.

    RăspundețiȘtergere