Ayda- calatoarea!

In ultimul minut s-a hotarat sa isi aprinda o tigara. Se pare ca era ultima, daca imi amintesc eu bine. Venea in fiecare seara doar ca sa observe trenurile insa niciodata nu am vazut-o plecand cu vreunul. O simteam trista, epuizata iar cand pleca de acolo, era o adolescenta pierduta.Initial vroiam sa o vad si sa ma duc la ea sa o intreb daca are nevoie de ceva. Apoi am inteles ca ea e prietena cu trenurile, cu vagoanele , cu marfarurile, cu zambetul rontait al cailor ferate. Sunt un biet controlor ce sta taota ziua pe acel peron scarbos. Acel peron plin de mirosuri insuportabile, de momente pe care nu as fi vrut sa le traiesc. Cateodata ma intreb de ce ii place gara? Nu a putu alege si ea un loc mai placut ca un parc?Dupa cateva zile in care am vazut-o mi-am zis in gand ca paote e orfana si nu are unde sa mearga. Sau poate asteapta pe cineva. Dar totul se schimbase in dimineata aceea. Cand am vazut-o cu un ghiozdan in spate mi-am zis ca pleaca!Avea niste blugi stramti ca orice adolescent care suporta moda asta de doi bani. Niste basketi in picioare si un tricou larg alb. Deasupr tricoului avea o bluza gri. Parul, ca de obicei, era ciufulit. S-a asezat cuminte pe banca si privea trenurile. Terminandu-mi treaba la ultimul tren sosit, m-am asezat langa ea.Buzele ei rosii iti sareau imediat in ochi. M-am abtinut sa nu ma uit la ea,nici macar o privire cu coada ochilor.

" Probabil ca acum te intrebi de ce sunt aici si de ce vin in fiecare dimineata aici. Iata raspunsul meu: sa privesc trenurile.Mereu te vad cum ma privesti si cum te framanti in interior ca si cand ai vrea sa ma intrebi cine sunt, de ce privesc trenurile cu atata pasiune, de ce vin sa admir calea ferata? Ele sunt casa mea! Ai un foc?"
" Nu.. nu fumez!"
"Arati ca un fumator ...deci nu fumezi...trist. Fumul se imrapstie mult mai repede ca viteza luminii si asa visul nu se stinge niciodata. El alearga si alearga si la un moment dat il prinzi."
Facea gesturi cu mana prin aer doar ca sa imi arate acele infleziuni ale mainii ei!Ascultam ca un copil ce isi asculta parintele atunci cand e mustruluit.
" ce se intampla cand prinzi visul?" Am intrebat doar ca sa mentin un dialog.
"Mori!" -un raspuns dat cu gheata, scos in ultimul fum. Fata ei nici macar nu zambea... se uita intr-un punct fix, in care sarutul trist al ierbii nu ar fi putut atinge-o.S-a ridicat si a plecat in partea ghiseului de unde se iau biletele.
"Eu plec cu trenul asta."
" Calatorie placuta, doomnisoara!Dar unde plecati?"
"intr-un loc in care pot sa adorm pe un vis si sa devina realitate.Intr-un loc in care cineva imi va spuen ca seman cu un marfar care se opreste ca sa fie taiat de povara sufletelor noastre."
Un asemenea raspuns nu mai primisem niciodata.
" dar v-ati uitat ghiozdanul"
" Nu am nevoie de el. Ayda e numele meu, apropo!"
S-a urcat in tren si a iesit la geam. Probabil isi mai gasesise vreo tigara aruncata in buzunar si si-o aprinsese. Pe geam parea o zeitate, un zeu rupt din mitologie. Ea- Ayda- regina trenurrilor~!