Candva sarutam cestile ce atarnau in copacii infloriti. Altadata ascultam sunetul lor intr-un hamac facut din ganduri. Alteori ne pierdeam in cestile alea .Iti ascutam adeseori zambetul si parea atata de aproape incat simteam fericire.Si totusi.. fericirea era atat de departe, ca si tine, ca si zambetul tau colorat in griuri terminate in paste de nuante.
" Tu nu esti mort, tu esti in ratacire"
Dante
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu