Imi maresc pasul doar ca sa nu ma prinzi din urma. Incep sa plang si tu te panichezi mai tare. Suntem pe un pod. Stiu, suna telegrafic dar de asta sunt in stare. E ca un paradis negru in care incet, incet ma inec. E ca un absurd ce nu isi are forma stabilita. Imi spui sa ma opresc,sa raman cu el in brate pe pod, sa ne uitam la apa si sa ne calmam. M-am impiedicat si am cazut.Mi-a alunecat piciorul si am scapat un balerin in canal. Ma uitam dupa el si mai aveam putin si cadeam si eu. Dar tu, prostut m-ai prins de mana. Am inceput sa plang ca un copil de 4 ani. Te rog lasa-ma sa fiu un balerin ce moare si sa gust apa sarata din canal, care se imprastie in mare. Vreau sa fiu marea. Lasa-ma sa fiu eu ...intr-o noapte in care umbrele imi saruta pieptul si eu, ca un refuz, ma intorc la moarte. Dar nu. Tu ma prinzi de mana gingas, ma strangi la pieptul tau ma saruti pe frunte, iar eu ca un dezertor ascult, plang si expir. Apoi...shhhh!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu