adam

Incercam din rasputeri sa ma abtin din plans cand am urcat in autobuzul ce ma ducea la facultate. Zi de zi, aceleasi activitati destul de banale dupa un timp.Intr-un fel sau altul simteam lipsa ta din ce in ce mai tare. Clipele treceau prea greu iar inima imi tresarea ori de cate ori iti auzeam numele sau la orice zgomot ce semana cu vocea ta. Nu mai e nevoie sa caut cuvinte stricate ca sa iti exprim lipsa. Drumul se pierdea in picaturile vremii de alta data, in care imi sarutai parul, ma alergai ca un pierde-vara  si imi daruiai amintiri bogate in sare...Straine, tu esti cel care mi-a copt sarutul si m-a facut  sa pierd noptile in ceasca de cafea a timpului. Tigarile s-au dus si astept un inger sa mi te trimita...sa te fumez pana la filtru si sa te savurez prin fumul inhalat, sa te las in ultimul strop de cofeina ramasa pe buza mea superioara si sa te chinui cu dintii de moarte. Autobuzul parea somnoros. Melcul adulmeca urmele lui, singura umbra a sa fiind cerul . Usor, usor imi cad norii pe geam si ma intorc cu privirea tacuta.

"-Mesaj de la mine pentru Eva: cand te vad iti rup capul!... Si da, am luat banii. Pai ce sa fac frate... marea nu ma mai vrea... acea ea m-a parasit ...cum, frate, cum?Trebuie sa ma cobor. Te sun mai tarziu."

Adam al timpului meu. Cateodata credeam ca ma va uita dar se pare ca nu. Eu voi fii mereu Eva lui,dar el nu va mai fi Adam al meu.Narcis a plecat cu gandul la mare, la mine doar soarele mai apune.Eva ta sunt eu si stiu asta... Patul tau a ramas neatins de la ultima mea vizita iar dulapul tau geme dupa saruturile hainelor mele. Mi-am uitat blugii cu franturi din suflet. Straine... cand te intorci?