"Vrei sa stam pe plaja pana la 5?"
Intrebarea asta mi-a accentuat ideea ca e diferita de ceilalti, ca are stropul ala de nebunie. Ma uitam la ceas si era 7 jumate. M-am imbracat grabit cu gandul ca marea ne asteapta, ca nisipul ii vrea atingerea si am plecat cu ultimul autobuz. Ma astepta nerabdatoare in fata caminului in care sta. Nu stiu daca v-am zis dar ea sta la camin, sa fie mai aproape de facultatea unde invata...adica invatam. Dreptul si Istoria sunt in aceasi cladire. Cam la 15 minute distanta de ea. Revenind la ce spuneam inainte, m-a sarutat cand m-a vazut. Avea mirosul de eternitate, dar o eternitate pura si deasa ca intunericul.Si am plecat spre mare.
" Te tine?" si radea.
Mereu imi spuneam ca odata si odata o sa intalnesc o persoana ca ea dar imi era ciudat acum pentru ca imi dorisem. Stii... niciodata nu primesti ce iti doresti iar eu, ca un facut, am primit. Imi placea sa o privesc cum sare pe canalizarile alea blestemate, ca ma trec fiorii acum. Ma zgaria cu nebunia ei. Se furisa in mintea mea si peste tot o vedeam doar pe EA. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa simti parfumul unei persoane in jurul tau desi nu era acolo si nici urma de parfum sau de ramasita din ea. Mie da... si era al dracului de dureros ca nu era. Tipa, canta si noaptea mi s-a parut scurta. Vrei sa stii ce a facut cand a ajuns la destinatia aia blestemata?S-a trantit pe jos, pe nisip desi era ud!M-a inselat cu nisipul iar eu am fost orb, prea orb sa vad cat iubeste marea, nisipul. Sufletul mi se zbatea intre a ma bucura de Ea sau...de mare. Marea nu a fost deloc linistita se vedea ca i-a fost dor de EA, ca isi revede prietena veche pierduta in marea de oameni. Ii era frica de ultima despartire pentru ca a pierdut-o intr-o secunda. Am facut poze ca sa-si aminteasca momentele pierdute in uitare.Privea marea ca pe un eu simplu, dezgolit de cuvinte si de fapte. Nu stiu ea cum ma privea dar...eu eram un ciclop ce ii patrundea intimitatea prea brutal. Incepuse sa imi cante in franceza, o limba incurcata ce suna a muze dulci scaldate in spuma marii. I-am sarutat lumea complicata dar am ramas cu un gust sarat de la mare. O sarutase inainte.
"Poze?"
I-a alunecat un "scumpul meu" scaldat in rasete si zambete iar eu eram fericit.Nu am mai stat mult si am plecat. Dansa cu fericirea in noaptea aia iar eu ramasesem mut de sfintenia cu care luna o primea in taina ei.Frigul se asternea incetul cu incetul si ma ducea spre un funebru declin. Am petrecut momente pline de cantece banale iesite prin copaci, geamuri aburite, asternuturi neasternute...azi nu mai pot...daca ar veni sa o luam de la inceput cu plaja, plimbarile, secundele jur ca nu as mai putea.
Nu cred ca m-ar ierta.
Intrebarea asta mi-a accentuat ideea ca e diferita de ceilalti, ca are stropul ala de nebunie. Ma uitam la ceas si era 7 jumate. M-am imbracat grabit cu gandul ca marea ne asteapta, ca nisipul ii vrea atingerea si am plecat cu ultimul autobuz. Ma astepta nerabdatoare in fata caminului in care sta. Nu stiu daca v-am zis dar ea sta la camin, sa fie mai aproape de facultatea unde invata...adica invatam. Dreptul si Istoria sunt in aceasi cladire. Cam la 15 minute distanta de ea. Revenind la ce spuneam inainte, m-a sarutat cand m-a vazut. Avea mirosul de eternitate, dar o eternitate pura si deasa ca intunericul.Si am plecat spre mare.
" Te tine?" si radea.
Mereu imi spuneam ca odata si odata o sa intalnesc o persoana ca ea dar imi era ciudat acum pentru ca imi dorisem. Stii... niciodata nu primesti ce iti doresti iar eu, ca un facut, am primit. Imi placea sa o privesc cum sare pe canalizarile alea blestemate, ca ma trec fiorii acum. Ma zgaria cu nebunia ei. Se furisa in mintea mea si peste tot o vedeam doar pe EA. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa simti parfumul unei persoane in jurul tau desi nu era acolo si nici urma de parfum sau de ramasita din ea. Mie da... si era al dracului de dureros ca nu era. Tipa, canta si noaptea mi s-a parut scurta. Vrei sa stii ce a facut cand a ajuns la destinatia aia blestemata?S-a trantit pe jos, pe nisip desi era ud!M-a inselat cu nisipul iar eu am fost orb, prea orb sa vad cat iubeste marea, nisipul. Sufletul mi se zbatea intre a ma bucura de Ea sau...de mare. Marea nu a fost deloc linistita se vedea ca i-a fost dor de EA, ca isi revede prietena veche pierduta in marea de oameni. Ii era frica de ultima despartire pentru ca a pierdut-o intr-o secunda. Am facut poze ca sa-si aminteasca momentele pierdute in uitare.Privea marea ca pe un eu simplu, dezgolit de cuvinte si de fapte. Nu stiu ea cum ma privea dar...eu eram un ciclop ce ii patrundea intimitatea prea brutal. Incepuse sa imi cante in franceza, o limba incurcata ce suna a muze dulci scaldate in spuma marii. I-am sarutat lumea complicata dar am ramas cu un gust sarat de la mare. O sarutase inainte.
"Poze?"
I-a alunecat un "scumpul meu" scaldat in rasete si zambete iar eu eram fericit.Nu am mai stat mult si am plecat. Dansa cu fericirea in noaptea aia iar eu ramasesem mut de sfintenia cu care luna o primea in taina ei.Frigul se asternea incetul cu incetul si ma ducea spre un funebru declin. Am petrecut momente pline de cantece banale iesite prin copaci, geamuri aburite, asternuturi neasternute...azi nu mai pot...daca ar veni sa o luam de la inceput cu plaja, plimbarile, secundele jur ca nu as mai putea.
Crezi ca nu ai mai putea? Dacati-as spune ca si ea simte la fel? Te-ai razgandi?Ai pleca in cautarea ei? Ti-ai cere iertare pentru tot?
Nu cred ca m-ar ierta.
Imi incalc legea, imi incalc sufletul. Ea te iubeste...te va ierta pentru ca nebunul isi iubeste nebunia si o vrea, apoi nu o mai vrea. E ca si vara si iarna. E vara, noi vrem iarna. E iarna simtiM lipsa comfortului verii. Nebunul e mai nebun cu nebunia sa decat fara ea. Nebune, iubeste-i nebunia si fii neindemanatic ca in prima zi. Fii tu si lasa marea, lasa cerul, luna , stelele, lasa iadul si imbratiseaza raiul! Ea s-ar fi daruit tie cu totul iar tu ai crezut-o usuratica. A fost sincera iar tu ai scormonit iadul sa dezlantui cutia Pandorei. Ti-ar fi oferit sufletul asa pur cum il avea.
Iubirea...e eterna.
Plecand, si-a lasat sufletul aici si gandurile le uitase de mult la ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu