Sedinta 3

"Cand il vazusem... am zambit. Si acum zambesc atunci cand vorbesc despre el. Era o zi  in care aveam informatica dar venisem cu 2 ore mai devreme sa putem savura tigara de dinainte de cursuri.Printre filosofari si aberatii ma ridicasem de pe banca si ma agitam pe acolo ca de obicei. Imaginea lui de pe banca face cat o mie de amintiri. Era linsitit, iar eu agitata, el zambea ca si mine, numai ca avea ceva diferit.Pe hol doar am schimbat doua vorbe, insa holul din lung ce era se scurtase intr-o secunda. Totul era impotriva noastra. Pana si holul. Nu am nevoie de sedinte... eu stiu ca il iubesc si par nebuna dupa cate a spus despre mine sau cate mi-a facut. I-am zis ca voi fi asa. Vom trece peste multe si ne vom impotmoli dar amandoi stim ca noua ne este sortit sa fim impreuna. Voi pleca.Buna ziua...si multumesc!"

Era imbracata intr-o rochie alba cu pasari negre pe ea. Stiam ca daca va pleca il va ierta...

sedinta 2

"Vrei sa stam pe plaja pana la 5?"
 Intrebarea asta mi-a accentuat ideea ca e diferita de ceilalti, ca are stropul ala de nebunie. Ma uitam la ceas si era 7 jumate. M-am imbracat grabit cu gandul ca marea ne asteapta, ca nisipul ii vrea atingerea si am plecat cu ultimul autobuz. Ma astepta nerabdatoare in fata caminului in care sta. Nu stiu daca v-am zis dar ea sta la camin, sa fie mai aproape de facultatea unde invata...adica invatam. Dreptul si Istoria sunt in aceasi cladire. Cam la 15 minute distanta de ea. Revenind la ce spuneam inainte, m-a sarutat cand m-a vazut. Avea mirosul de eternitate, dar o eternitate pura si deasa ca intunericul.Si am plecat spre mare.
" Te tine?" si radea.
 Mereu imi spuneam ca odata si odata o sa intalnesc o persoana ca ea dar imi era ciudat acum pentru ca imi dorisem. Stii... niciodata nu primesti ce iti doresti iar eu, ca un facut, am primit. Imi placea sa o privesc cum sare pe canalizarile alea blestemate, ca ma trec fiorii acum. Ma zgaria cu nebunia ei. Se furisa in mintea mea si peste tot o vedeam doar pe EA. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa simti parfumul unei persoane in jurul tau desi nu era acolo si nici urma de parfum sau de ramasita din ea. Mie da... si era al dracului de dureros ca nu era. Tipa, canta si noaptea mi s-a parut scurta. Vrei sa stii ce a facut cand a ajuns la destinatia aia blestemata?S-a trantit pe jos, pe nisip desi era ud!M-a inselat cu nisipul iar eu am fost orb, prea orb sa vad cat iubeste marea, nisipul. Sufletul mi se zbatea intre a ma bucura de Ea sau...de mare. Marea nu a fost deloc linistita se vedea ca i-a fost dor de EA, ca isi revede prietena veche pierduta in marea de oameni. Ii era frica de ultima despartire pentru ca a pierdut-o intr-o secunda. Am facut poze ca sa-si aminteasca momentele pierdute in uitare.Privea marea ca pe un eu simplu, dezgolit de cuvinte si de fapte. Nu stiu ea cum ma privea dar...eu eram un ciclop ce ii patrundea intimitatea prea brutal. Incepuse sa imi cante in franceza, o limba incurcata ce suna a muze dulci scaldate in spuma marii. I-am sarutat lumea complicata dar am ramas cu un gust sarat de la mare. O sarutase inainte.
"Poze?"
 I-a alunecat un "scumpul meu" scaldat in rasete si zambete iar eu eram fericit.Nu am mai stat mult si am plecat. Dansa cu  fericirea in noaptea aia iar eu ramasesem mut de sfintenia cu care luna o primea in taina ei.Frigul se asternea incetul cu incetul si ma ducea spre un funebru declin. Am petrecut momente pline de cantece banale iesite prin copaci, geamuri aburite, asternuturi neasternute...azi nu mai pot...daca ar veni sa o luam de la inceput cu plaja, plimbarile, secundele jur ca nu as mai putea.

Crezi ca nu ai mai putea? Dacati-as spune ca si ea simte la fel? Te-ai razgandi?Ai pleca in cautarea ei? Ti-ai cere iertare pentru tot?

Nu cred ca m-ar ierta.

Imi incalc legea, imi incalc sufletul. Ea te iubeste...te va ierta pentru ca nebunul isi iubeste nebunia si o vrea, apoi nu o mai vrea. E ca si vara si iarna. E vara, noi vrem iarna. E iarna simtiM lipsa comfortului verii. Nebunul e mai nebun cu nebunia sa decat fara ea. Nebune, iubeste-i nebunia si fii neindemanatic ca in prima zi. Fii tu si lasa marea, lasa cerul, luna , stelele, lasa iadul  si imbratiseaza raiul! Ea s-ar fi daruit tie cu totul iar tu ai crezut-o usuratica. A fost sincera iar tu ai scormonit iadul sa dezlantui cutia Pandorei. Ti-ar fi oferit sufletul asa pur cum il avea. 

Iubirea...e eterna.

Plecand, si-a lasat sufletul aici si gandurile le uitase de mult la ea. 

Sedinta 1

O priveam cum sta nemiscata pe banca de lemn rupta din curtea campusului. Ma durea tacerea ei, fire galagioasa de fel,ea fiind sufletul pauzelor.O simteam rece in toamna calda ce adia usor peste parul ei.Era o copila calda de obicei, cu blugii putin largi ce iti lasau impresia ca e mai plinuta de fel, cu parul ei de castana, ciufulit parca trecusera un uragan, cu tenesii ei gri calcati de atatea ganduri prostute...era doar naiva.Ma uitam la ea cum... parca era parte din mine. Veselia ei exploda intr-un petic de cer ce plutea spre mine. Mi se parea mie ca soarele nu mai arde asa de tare si zambeam! Ma cunosteam destul de bine inainte de EA. Imi cunosteam tabieturile, imi stiam lacrimile, zambetele, casa, drumul spre casa.Dar... de atunci tot ce am stiut a fost EA, sau mai bine zis drumul spre EA. Nu o cunosteam dar o simteam.Parca stiam ca nu ii place sa fie sarutata dar stiam ca ii e frica de intuneric. Se ferea haios de umbra si sarea de colo-colo. Nu imi puteam imagina ce avea fiinta asta atat de magnifica. Pauza aceea a parut infinita ca un clipit de ochi.Imi stiam ego-ul ca-n palma si totusi o simpla privire si ego-ul meu a disparut...s-a pierdut in umbra ei, in zambetul ei, in fiinta ei. Noaptea aceea nu am putut dormi. Ma pierdeam in detaliile ce o inconjurau si mi-am adus aminte ca a vobit cu mine. Teona mi s-a recomandat.Tin minte ca ma uitam cu coada ochiului la ea de teama sa nu creada ca ma holbez ca un needucat.Am cautat-o pe un site de socializare desi, sincer nu mai stiam bine ce imi zisese ea, dar, intr-un final, am gasit-o si seara aia a fost un vis ca un vin bun fiert, cu mere si scortisoara. Nu ca as fii ahtiat dupa bautura dar stiam gustul pur al unei clipe de fericire!
E lunga povestea mea...Eu- omul radical, realist, rece,student la drept- indragostit de o studenta de la istorie, nebuna de legat. Asa s-ar rezuma pana acum dar daca s-ar fi sfarsit acolo poate ca ar fi fost mai bine.Stiti...lumea mi-a fost data peste cap.Sarutul ei avea gustul alte lumi iar mie imi placea sa stau singur in lumea aia imensa si sa o ascult aberand ore intregi. Aberatia ei era muzica dulce non-sens! Desi imi spusese ca nu ii place sa fie atinsa, sarutata sau lasata singura in intuneric, eu  o inveleam cu durerea ei. Imi povestea ore intregi despre ea, despre familia ei si cand i se facea foame  alerga din camera in camera si ma striga. Cand am adus-o acasa la mine prima data mi s-a asezat pe canapea in sufragerie. O simteam ca si cand vroia sa spuna ca a ajuns acasa dar nu a avut curaj, cred, sa spuna.Acum lumea mea avea un centru al dracului de ciudat dar al naibii de frumos.Superstitioasa din fire, nu alerga decat pe canalizarile cu 4 gauri," cele cu 6 gauri aduc ghinion". Cand pleca parca se rupea ceva din mine si mereu o priveam trist cum se urca in autobuz si raman singur in cei 4 pereti ai mei.Mereu pleca cu o parte din mine pana cand...pana cand a plecat de tot, cu firmiturile ramase din sufletul meu.
Acum sunt doar amintiri care chiar dor. Atat pot azi. Maine va fii mai mult promit!

S-a ridicat de pe canapea. Cu lacrimi in ochi a plecat dar l-am vazut pe geam cum s-a oprit chiar in fata unei canalizari cu 4 gauri. A cazut in genunchi dar apoi a realizat ca lumea se uita la el.A plecat de tot...Maine sedinta e de la 5!