Imi ploua a tine, cu sangele tau ce arde in vene de cristal! Cand am plecat definitiv mi-ai spus ca o sa revin si o sa imi ingenunchez inima ca tu sa ma primesti inapoi. Am plecat si nu m-am mai uitat inapoi. Nici o lacrima, nici un singur zambet nu am schitat si m-am pornit in ploaia ce imi cadea in par a plumb. Incepuse mai tare ploaia si am inceput sa alerg catre un copac unde stropii de ploaie pareau roua! M-am ascuns in pietre... si am inceput sa plang cu ultimele puteri de gandac!Super-gandacelul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu