Si cateodata imi e dor sa te aud...dar pur si simplu nu pot sa te aud...imi va fii dor mai tare si nu mai vreau asta.Tot ce imi pot dori acum e sa te uit, fata, gesturile, zambetul, chiar si ochii aia mari si caprui care te patrund atunci cand minti si care te fac sa spui adevarul. Zilnic fumez o tigara in amintirea ta. Traiesc cu speranta ca fumul se ridica si mi te creeaza pe propria-mi retina si ma face sa mai indur o zi din viata asta cruda si trista in care nu te mai am. Nu mi-am putut imagina ca o sa fac din dragoste un tel in viata si , da, poate ca mint atunci cand iti spun ca nu mai vreau sa te vad sau sa te am, sa te simt al meu. Si probabil ca acum crezi ca plang, ca de obicei. Nu, nu plang! Nu e un moment de slabiciune...e adevarul pierdut de noi pe drum, pe nisip, pe apa...Si adevarul? Plang...nu am apucat sa avem melodia noastra, nici macar steaua noastra...Imi e dor de tine si totusi incerc sa te uit...
Straine, unde esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu