miercuri, 18 ianuarie 2017

David...1

Cuvintele de cele mai multe imi incurca gandurile.. Nu ma pricep sa vorbesc..Ma descurc cu gandurile si totusi..cateodata simt ca nu mai pot nici cu ele... Dar uneori e bine sa mi le exprim pentru ca tu oricum ai plecat... Si nu pot spune ca imi este dor de tine...Ci doar gandurilot pentru ca uneori cand stau in pat ma gandesc la cum a fost si la ce putea fii!
Imi aminteam aseara de cum ai alergat in ploaie dupa mine doar sa imi spui " ne vedem maine!" desi eu iti spusesem ca nu vreau sa te mai vad vreodata! Ai pierdut si autobuzul, prostutul de tine! Tu cu atitudinea ta de invingator  prostut ce credea ca ma va vedea zilnic alaturi el... Ei bine eu ti-am scurs ultimele picaturi din dragostea oarba pentru mine. Desi ma cautai in fiecare colt al lumii si ma iubeai eu ma simteam pierduta in toata dragostea ta pentru mine. Ma imbratisai iar eu eram patrunsa de o lume nebuna in care eu te iubeam si nu prea. Si totusi ai reusit sa ma faci sa iubesc dar din pacate eu adoram nebunia si marea si cafeaua si trenul si tigarile stopate la jumatate. Da, inca fumez, si inca mai fac treaba aia cu fumul.
David, numele tau a fost iubirea mea si te-am pierdut pentru ca nu am reusit sa imi astampar pofta asta de singuratate. Si te-am pierdut... Iar acum tot ce pot sa fac e sa trec iar prin locurile alea ale noastre si sa imia duc aminte cum a fost.. si ce ai facut tu pentru mine. TIn minte cum ma tineai de mana mandru ca eu sunt langa tine si eu pierdeam ganduri prin nori si deveam rece ca gheata fata de tine. Dar te-am iubit ... Si eu eram intunericul ce iti acapara inima iar tu imi era soare ce imi intuneca sufletul pentru ca deveneam constienta ca te voi ranii... Si te-am ranit si te-am pierdut si acum au ramas doar ganduri.. Ultima oara cand ne-am vazut eram in fata marii si ai strigat ca ma vei iubi cat marea va fii acolo! "O vesnicie daca trebuie!" Eu am inceput sa plang in timp ce marea isi lovea cu putere sufletul cu valuri de vise si speranta. Plangeam in hohote pentru ca tu ma vroiai o vesnicie iar eu eram netrebnica si marea o stia! Mi-am aprins o tigara in momentul ala si tu ai zambit. Stiai ca ala era raspunsul meu pentru tine. O tigara aprinsa in timp ce nisipul imi era adapost. Ai venit m-ai luat in brate si m-ai sarutat pe frunte. Am avut senzatia nimicului pierdut intr-o cafea amara. Mi-ai spus ca o sa ma inveti sa lupt cu singuratatea si ca o sa fie bine pentru noi...Noi- un cuvant atat  de mare pentru mine, invatata ca mereu sa fie doar Eu.Am stat pe tarm fara sa scoatem apoi nici macar un cuvant ..Am stat asa ore intregi si tu  te uitai la mine. Nu stiu ce era in capul tau...dar eu nu ma puteam oprii din analizatul vorbelor tale. In momentul ala aveam toate amintirile puse cap la cap asemeni unui film prost. O romanta prosteasca. Din momentul in care ne-am intalnit pana in momentul in care ai spus ca ma vei iubii o vesnicie.. Ciudat nu? Cum marea uneste sufletele si tot ea le desparte... David... povestea va continua..dar nu cu mine... Ci cu o ea mai buna care nu iti va intuneca sufletul ci va fii cutitul ce iti va despartii noaptea de zi si iti va face viata o calatorie prin rai!

Un comentariu: