sâmbătă, 16 iulie 2016

Agap, ce gluma buna!

Candva...orice apus parea un rasarit si tot atunci tu ma luai in brate si imi sarutai fruntea copilareste crezand ca asta te va face un adult responsabil pentru viata mea.
Candva... imi spuneai ca nu o sa pleci de langa mine si nici nu o sa imi lasi amintiri dureroase cu noi...dar tu stiai ca nu a existat niciodata noi.
Tu credeai in noi desi timpul ne dadea mereu peste nas si ne arata ca nu suntem suflete pereche asa cum spuneam in fiecare seara, ca o rugaciune. Desi numele tau, vindecarea mea, a fost o secunda alinarea mea, tu ai fost distrugerea mea ca si persoana. Agap, nu cred ca iti mai amintesti cum alergai dupa mine in ploaie dupa o cearta minora. Adesea veneam la tine acasa, ma duceam in balcon si imi aprindeam o tigara. Philip Morris pentru ca erau mai ieftine. Mereu te asezai langa mine si imi spuneai sa nu mai fumez iar eu iti radeam ca si cand spuneai cea mai buna gluma posibila. In timp ce imi savuram tigara ma studiai atent ca nu cumva sa imi pierzi sirul, si ma descopereai mereu alta. Timpul nu ne-a fost prieten nici cand ne-am mutat impreuna. Tu nu dormeai noptile de frica sa nu adormi si sa ma lasi nedescoperita. Ma studiai atent. Orice miscare o premeditai pentru ca tu ma cunoasteai dar nu mi-ai studiat niciodata sufletul, sa ma cunosti cu adevarat.
Ai fost ca un cutit ce imi taia ratiunea si imi lasa doar particele ca un puzzle, nevoita apoi ca eu sa le pun cap la cap...Niciodata nu am reusit asta.Vroiai sa ma faci fericita...stiu asta...cu toate ca fericirea ta era diferita de a mea. Tin minte cum ai fugit la o farmacie pentru ca aveam febra si m-ai vegheat zi si noapte . In momentul ala ti-ai dat seama ca tu nu imi esti iubit..ci mai mult. 
Iti iubeam particele din tine ceea ce in mine nastea un sentiment incomplet. NU am reusit niciodata sa te iubec intreg iar asta ma facea sa ma urasc pentru ca stiam ca tu ma iubesti diferit.
Ma sarutai parinteste pe frunte iar mie imi placea pentr ca ma simteam ca un copil rasfatat dar in realitate iti eram un strain. Culorile apusului mereu te facecau sa fii agitat si te linisteai tinandu-ma de mana. Iti eram drog iar tu mie... imi erai linistea si pacea. Toate astea s-au dus cand tu mi-ai spus ca nu ma mai poti iubi! Rasetele si zambetele si apusurile si rasariturile au disparut in acea noapte. Am asteptat dimineata intr-un colt plangand si asta doar pentru ca tu nu ma mai iubeai ci ma adorai dar ti-ai dat seama ca sentimentul de adorare poate duce la autodistrugere si atunci ai preferat sa spui stop. Nu stiu daca ai mai iubit pe cineva dar sa stii ca eu nu . Nu am uitat nici acum saruturile, imbratisarile tale care ma faceau sa ma simt inca un copil prostut ce are nevoie de protectie. Erai intunericul meu transformat in lumina. Dar intunericul te poate face sa urasti lumina... Asta s-a intamplat cu noi. Noptile au devenit un mister fara tine.Si am murit putin cate putin in mine... Desi nu te iubeam intreg te puteam iubi altfel decat o fac ceilalti. Ce ar fii daca ti-as scrie o scrisoare in care sa imi innec oarecum amarul iubirii noastre si sa iti las sarutul meu si o imbratisare intr-un plic gol? T
Mereu m-am intrebat daca tu acum te simti singur pentru ca eu o fac. Niciodata nu am sa te regret pentru ca intr-un fel tu ai fost calea mea spre maturizare. Inca imi este dor de casa ta, de patul tau si de tine. Agap, iti aduci aminte cand am venit la tine prima data?Iti aduci aminte cat de fericiti am fost cand ne intindeam pe canapeaua din bucatarie si radeai de mine ca ma alint? Ma alintam pentru ca stiam lipsa ta. 

Am plecat de la tine in seara aia plangand  si lovindu-ma de toata fericirea celor din jur. Intr-un moment inexplicabil ti-am vazut umbra in urma mea. Te-am simtit cum alergai dupa mine. Ti-ai dat seama ca totusi nu poti trai fara mine? 


"Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face intunericul e sa te faca sa urasti lumina" 
 Valeriu Dragan



p.s. Mi-a fost dor sa scriu!









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu