luni, 21 aprilie 2014

moments

De multe ori stateam si ascultam playlist-ul din melodiile lui... in felul asta ma asteptam sa ii ascult sufletul si il iubeam. Il iubeam chiar de era fara 10, fix sau si un minut. E plecat acolo dar se va intoarce... sau cel putin asa cred eu.

Niciodata nu reuseam sa ne uitam la un film intreg pentru ca inimile noastre se intalneau iar mainile se imbratisau...si  intr-un final faceam dragoste. El imi dadea tricoul lui gri jos de pe mine iar apoi boxerii albi iar eu ii muscam carnea cruda si-i lasam rani de iubire."Sa nu ma uiti!"- asta imi era explicatia iar tu zambeai... Acum ca e plecat imi lipsesc urmele buzelor lui pe umarul meu drept. Lumina diminetii  il facea sa fie ganditor iar zambetul...ei bine, zambetul il facea sa fie al meu. Privirea lui ma imbraca desi in fiecare dimineata ma trezeam goala!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu