adam

Incercam din rasputeri sa ma abtin din plans cand am urcat in autobuzul ce ma ducea la facultate. Zi de zi, aceleasi activitati destul de banale dupa un timp.Intr-un fel sau altul simteam lipsa ta din ce in ce mai tare. Clipele treceau prea greu iar inima imi tresarea ori de cate ori iti auzeam numele sau la orice zgomot ce semana cu vocea ta. Nu mai e nevoie sa caut cuvinte stricate ca sa iti exprim lipsa. Drumul se pierdea in picaturile vremii de alta data, in care imi sarutai parul, ma alergai ca un pierde-vara  si imi daruiai amintiri bogate in sare...Straine, tu esti cel care mi-a copt sarutul si m-a facut  sa pierd noptile in ceasca de cafea a timpului. Tigarile s-au dus si astept un inger sa mi te trimita...sa te fumez pana la filtru si sa te savurez prin fumul inhalat, sa te las in ultimul strop de cofeina ramasa pe buza mea superioara si sa te chinui cu dintii de moarte. Autobuzul parea somnoros. Melcul adulmeca urmele lui, singura umbra a sa fiind cerul . Usor, usor imi cad norii pe geam si ma intorc cu privirea tacuta.

"-Mesaj de la mine pentru Eva: cand te vad iti rup capul!... Si da, am luat banii. Pai ce sa fac frate... marea nu ma mai vrea... acea ea m-a parasit ...cum, frate, cum?Trebuie sa ma cobor. Te sun mai tarziu."

Adam al timpului meu. Cateodata credeam ca ma va uita dar se pare ca nu. Eu voi fii mereu Eva lui,dar el nu va mai fi Adam al meu.Narcis a plecat cu gandul la mare, la mine doar soarele mai apune.Eva ta sunt eu si stiu asta... Patul tau a ramas neatins de la ultima mea vizita iar dulapul tau geme dupa saruturile hainelor mele. Mi-am uitat blugii cu franturi din suflet. Straine... cand te intorci?

Prolog

*

De cele mai multe ori ajungeam sa imi aud tatal tipand ca o vede pe mama prin casa! Ma inchideam singura intr-un colt cu castile pe urechi si imi cantam bataia pernii calde ce suferea de hipotermie pe pat!Mama murise iar tatal schizofrenic imi juca adeseori teatrul ieftin al zilei de luni.Ceea ce ma amuza erau momentele sihastre in care tata vorbea cu personaje fictive si turna in 2 cani ceai insa in una mai mult decat in cealalta. Dar linistea nu domnea prea mult pentru ca se enerva la fel de repede pentru ca ceasca ramanea stearsa de buzele fantomei ce il bantuia si atunci ceaiul i se spulbera in fata ochilor senili! Tipa cand televizorul pornea- vedea orasul cazand in ruinele timpului si incepea sa creada ca ceaiul se va termina fix in ultima secunda a zilei! Era o tragedie patetica!
Imi scurgeam ultimele picaturi de putere din ultima foaie rupta din cartea ce se ascundea pe raftul prafuit.Imi chinuiam gandul sarat cu dulcele amar al cafelei mizere scaldate in razele soarelui ce apareau pe o umbra de sticla! 

Narcis

Cateodata imi suradea si alerga ca un nebun de mare si ma prindea pe marginea prapastiei. In fiecare zi imi ingropam tipatul in miezul marii pentru ca era locul lui preferat. Si se uita adanc in apa cu gandul ca poate sa se revada cu fiinta gingasa din ochii lui. Eu eram navodul folosit pentru a prinde valurile bune. Ma bucuram de atentia lui ca si cun copil cand primea o acadea. Era indragostit de oglinda sufletului lui. Adesea imi inchidea sarutul cu un ultim cuvant: copilule!
O ultima dimineata petrecuta in preajma marii a fost cand, la ora 3 am fost chemata pe plaja sa stam la o cafea. Blestemata cafea!M-am imbatat cu splendoarea ochilor lui. Un albastru clar ca cerul, cu mici modele de spuma alba. Sarutul a fost doar un alt gest de politete.Vantul obosise si se asezase pe parul meu lung. Tarmul nu-l mai accepta, il durea pasul lui cum ma durea pe mine sarutul si atingerea lui.

*

Ultimele cuvinte spuse pe taram l-au durut

"Azi nu esti ca mine... esti mai frumoasa ca marea.Si asta...ma doare... Frumusetea doare atunci cand nu e a ta...Azi nu mai sunt Narcis al tau. Azi sunt doar un alt om... Azi imi sunt strain de suflet, strain de inima, strain de mare si marea imi esti tu si tu imi esti... imi esti..Narcis cazut in pacatul meu. Am cazut in el si inca mai cad dar azi sunt in abisul inimii tale. Cred ca ma indragostesc."

Ramasa muta pe tarm si sarutand marea cu gandul, puterea ramanea in nisipul pietrificat de spusele lui, care ma dureau. Imi  placea de zambetul lui trist de Narcis cazut in pacat.

"Eu am plecat. Narcis...am ramas un om cu un pian cantand marii sufletului meu."

Plangand  am plecat cu vantul care ma ducea spre casa lui sa imi adun hainele, sa ii sarut inima casei lui, sa mai simt o data aroma cafelei de dimineata si a tigarii stinse in scruumiera, sa mai simt parfumul lui Narcis al meu. A fost al meu.Acum e al marii..Adio

"Frumusetea este promisiunea fericirii" 

(Stendhal)

Sedinta 3

"Cand il vazusem... am zambit. Si acum zambesc atunci cand vorbesc despre el. Era o zi  in care aveam informatica dar venisem cu 2 ore mai devreme sa putem savura tigara de dinainte de cursuri.Printre filosofari si aberatii ma ridicasem de pe banca si ma agitam pe acolo ca de obicei. Imaginea lui de pe banca face cat o mie de amintiri. Era linsitit, iar eu agitata, el zambea ca si mine, numai ca avea ceva diferit.Pe hol doar am schimbat doua vorbe, insa holul din lung ce era se scurtase intr-o secunda. Totul era impotriva noastra. Pana si holul. Nu am nevoie de sedinte... eu stiu ca il iubesc si par nebuna dupa cate a spus despre mine sau cate mi-a facut. I-am zis ca voi fi asa. Vom trece peste multe si ne vom impotmoli dar amandoi stim ca noua ne este sortit sa fim impreuna. Voi pleca.Buna ziua...si multumesc!"

Era imbracata intr-o rochie alba cu pasari negre pe ea. Stiam ca daca va pleca il va ierta...

sedinta 2

"Vrei sa stam pe plaja pana la 5?"
 Intrebarea asta mi-a accentuat ideea ca e diferita de ceilalti, ca are stropul ala de nebunie. Ma uitam la ceas si era 7 jumate. M-am imbracat grabit cu gandul ca marea ne asteapta, ca nisipul ii vrea atingerea si am plecat cu ultimul autobuz. Ma astepta nerabdatoare in fata caminului in care sta. Nu stiu daca v-am zis dar ea sta la camin, sa fie mai aproape de facultatea unde invata...adica invatam. Dreptul si Istoria sunt in aceasi cladire. Cam la 15 minute distanta de ea. Revenind la ce spuneam inainte, m-a sarutat cand m-a vazut. Avea mirosul de eternitate, dar o eternitate pura si deasa ca intunericul.Si am plecat spre mare.
" Te tine?" si radea.
 Mereu imi spuneam ca odata si odata o sa intalnesc o persoana ca ea dar imi era ciudat acum pentru ca imi dorisem. Stii... niciodata nu primesti ce iti doresti iar eu, ca un facut, am primit. Imi placea sa o privesc cum sare pe canalizarile alea blestemate, ca ma trec fiorii acum. Ma zgaria cu nebunia ei. Se furisa in mintea mea si peste tot o vedeam doar pe EA. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa simti parfumul unei persoane in jurul tau desi nu era acolo si nici urma de parfum sau de ramasita din ea. Mie da... si era al dracului de dureros ca nu era. Tipa, canta si noaptea mi s-a parut scurta. Vrei sa stii ce a facut cand a ajuns la destinatia aia blestemata?S-a trantit pe jos, pe nisip desi era ud!M-a inselat cu nisipul iar eu am fost orb, prea orb sa vad cat iubeste marea, nisipul. Sufletul mi se zbatea intre a ma bucura de Ea sau...de mare. Marea nu a fost deloc linistita se vedea ca i-a fost dor de EA, ca isi revede prietena veche pierduta in marea de oameni. Ii era frica de ultima despartire pentru ca a pierdut-o intr-o secunda. Am facut poze ca sa-si aminteasca momentele pierdute in uitare.Privea marea ca pe un eu simplu, dezgolit de cuvinte si de fapte. Nu stiu ea cum ma privea dar...eu eram un ciclop ce ii patrundea intimitatea prea brutal. Incepuse sa imi cante in franceza, o limba incurcata ce suna a muze dulci scaldate in spuma marii. I-am sarutat lumea complicata dar am ramas cu un gust sarat de la mare. O sarutase inainte.
"Poze?"
 I-a alunecat un "scumpul meu" scaldat in rasete si zambete iar eu eram fericit.Nu am mai stat mult si am plecat. Dansa cu  fericirea in noaptea aia iar eu ramasesem mut de sfintenia cu care luna o primea in taina ei.Frigul se asternea incetul cu incetul si ma ducea spre un funebru declin. Am petrecut momente pline de cantece banale iesite prin copaci, geamuri aburite, asternuturi neasternute...azi nu mai pot...daca ar veni sa o luam de la inceput cu plaja, plimbarile, secundele jur ca nu as mai putea.

Crezi ca nu ai mai putea? Dacati-as spune ca si ea simte la fel? Te-ai razgandi?Ai pleca in cautarea ei? Ti-ai cere iertare pentru tot?

Nu cred ca m-ar ierta.

Imi incalc legea, imi incalc sufletul. Ea te iubeste...te va ierta pentru ca nebunul isi iubeste nebunia si o vrea, apoi nu o mai vrea. E ca si vara si iarna. E vara, noi vrem iarna. E iarna simtiM lipsa comfortului verii. Nebunul e mai nebun cu nebunia sa decat fara ea. Nebune, iubeste-i nebunia si fii neindemanatic ca in prima zi. Fii tu si lasa marea, lasa cerul, luna , stelele, lasa iadul  si imbratiseaza raiul! Ea s-ar fi daruit tie cu totul iar tu ai crezut-o usuratica. A fost sincera iar tu ai scormonit iadul sa dezlantui cutia Pandorei. Ti-ar fi oferit sufletul asa pur cum il avea. 

Iubirea...e eterna.

Plecand, si-a lasat sufletul aici si gandurile le uitase de mult la ea. 

Sedinta 1

O priveam cum sta nemiscata pe banca de lemn rupta din curtea campusului. Ma durea tacerea ei, fire galagioasa de fel,ea fiind sufletul pauzelor.O simteam rece in toamna calda ce adia usor peste parul ei.Era o copila calda de obicei, cu blugii putin largi ce iti lasau impresia ca e mai plinuta de fel, cu parul ei de castana, ciufulit parca trecusera un uragan, cu tenesii ei gri calcati de atatea ganduri prostute...era doar naiva.Ma uitam la ea cum... parca era parte din mine. Veselia ei exploda intr-un petic de cer ce plutea spre mine. Mi se parea mie ca soarele nu mai arde asa de tare si zambeam! Ma cunosteam destul de bine inainte de EA. Imi cunosteam tabieturile, imi stiam lacrimile, zambetele, casa, drumul spre casa.Dar... de atunci tot ce am stiut a fost EA, sau mai bine zis drumul spre EA. Nu o cunosteam dar o simteam.Parca stiam ca nu ii place sa fie sarutata dar stiam ca ii e frica de intuneric. Se ferea haios de umbra si sarea de colo-colo. Nu imi puteam imagina ce avea fiinta asta atat de magnifica. Pauza aceea a parut infinita ca un clipit de ochi.Imi stiam ego-ul ca-n palma si totusi o simpla privire si ego-ul meu a disparut...s-a pierdut in umbra ei, in zambetul ei, in fiinta ei. Noaptea aceea nu am putut dormi. Ma pierdeam in detaliile ce o inconjurau si mi-am adus aminte ca a vobit cu mine. Teona mi s-a recomandat.Tin minte ca ma uitam cu coada ochiului la ea de teama sa nu creada ca ma holbez ca un needucat.Am cautat-o pe un site de socializare desi, sincer nu mai stiam bine ce imi zisese ea, dar, intr-un final, am gasit-o si seara aia a fost un vis ca un vin bun fiert, cu mere si scortisoara. Nu ca as fii ahtiat dupa bautura dar stiam gustul pur al unei clipe de fericire!
E lunga povestea mea...Eu- omul radical, realist, rece,student la drept- indragostit de o studenta de la istorie, nebuna de legat. Asa s-ar rezuma pana acum dar daca s-ar fi sfarsit acolo poate ca ar fi fost mai bine.Stiti...lumea mi-a fost data peste cap.Sarutul ei avea gustul alte lumi iar mie imi placea sa stau singur in lumea aia imensa si sa o ascult aberand ore intregi. Aberatia ei era muzica dulce non-sens! Desi imi spusese ca nu ii place sa fie atinsa, sarutata sau lasata singura in intuneric, eu  o inveleam cu durerea ei. Imi povestea ore intregi despre ea, despre familia ei si cand i se facea foame  alerga din camera in camera si ma striga. Cand am adus-o acasa la mine prima data mi s-a asezat pe canapea in sufragerie. O simteam ca si cand vroia sa spuna ca a ajuns acasa dar nu a avut curaj, cred, sa spuna.Acum lumea mea avea un centru al dracului de ciudat dar al naibii de frumos.Superstitioasa din fire, nu alerga decat pe canalizarile cu 4 gauri," cele cu 6 gauri aduc ghinion". Cand pleca parca se rupea ceva din mine si mereu o priveam trist cum se urca in autobuz si raman singur in cei 4 pereti ai mei.Mereu pleca cu o parte din mine pana cand...pana cand a plecat de tot, cu firmiturile ramase din sufletul meu.
Acum sunt doar amintiri care chiar dor. Atat pot azi. Maine va fii mai mult promit!

S-a ridicat de pe canapea. Cu lacrimi in ochi a plecat dar l-am vazut pe geam cum s-a oprit chiar in fata unei canalizari cu 4 gauri. A cazut in genunchi dar apoi a realizat ca lumea se uita la el.A plecat de tot...Maine sedinta e de la 5!

iubite...

Ingandurati in amestecul de mar amar cu dulcele-i miros de scortisoara simteam cum acoperisul inzapezit incerca sa fuga de sub asfintitul lamaii din cana noastra! Si lamaia noastra era de un rosu limpeziu... ca si ultima noapte de dragoste in care cerul imi cersea ura iar pamantul iubire. In ultima seara ma trezisem si vroiam sa imi faci poze cu fiecare fibra din irisul tau pentru ca in seara aia iti calatoream prin ochi... iti deschideam rasaritul si iti inchideam apusul intr-o poza. Dar acum... cand zapada a adormit iar tu imi chemi sarutul plin de nicotina iti ard doar vodka dulce intr-un dulap singuratic din camera ta palida!
Afara a inceput sa ninga, iubite!

inexplicabil

Imi lasam sufletul la usa...sa doarma pe acel mizer pres calcat de timp. Cateodata ma opream in scara blocului si ma gandeam, uitandu-ma la pres ce repede trec anii si ma intrebam dece ai plecat. Ultima clipa pe care mi-ai lasat-o in paharul cu apa a fost clipa fericirii sinistre si langa pahar o tigara pe jumatate arsa de lacrimile tale din noaptea aceeaa cand eu visam sa desenez umbre ale oamenilor fericiti de pe strada. Tu nu ai stiut sa iubesti... tu ai stiu doar sa imi calci amarul ochilor in mare si apoi sa mi-l ascunzi in nisip. Nu il mai caut, nu imi calc sarutul, nu mi-l arunc, nu mi-l caut. Eu mi-l regasesc in fiecare dimineata in cafeaua buzelor lui nu buzele tale... el e doar un fir de praf aruncat pe pres... tu ai fost mai mult decat dulce-amarui.

-de ce ma iubesti?

-e inexplicabi...

dimineti...

In fiecare dimineata ma trezeai in urma pasilor tai pierduti spre bucatarie. Imi placea sa imi desfac tigara si sa o sting in ochii tai iasr scrumul sa imi alunece pe gatul tau in sensul invers al acelor de ceasornic. Imi stingeai sarutul cu buzele tale roase de frunzele timpului.

*vrei sa alergam pe plaja?*

sarut la malul patului

Patul statea nemiscat in coltul umed de gandaci iar noi, ascunsi intr-o privire de cer, ne cautam peticul de perdea rupta in mii de ganduri sticloase.
Imi alergai sarutul pe mijlocul palmii cearceafului. Era alb cu pasari ce migrau catre somnul amar al sarutului tau; innebunitor de amar-dulceag ca vinul varsat in noaptea in care ma alergai pe strazile pustii si imi sarutai gatul inimii mele si ma prindeai de mana cazatoare!Imi asterneai urmele pasilor tai  ca mantia lui Poseidon , plina de melcii valurilor din vara trecuta. Scoicile imi desenau chipul tau in spuma iar eu imi ghiceam destinul in tridentul soarelui.
Patul se transforma usor usor in mare iar pernele noastre cazande erau norii...

In seara asta pleci?

Nu... in seara asta imi alint gandul in bratele tale...

minute...

Imi placea ca in fiecare seara sa ii cotrobai prin buzunarele goale ca mai apoi sa il sarut si sa ma sarute. Obisnuiam sa stam la un camin darapanat, cu patul care scartaie si cu aerul sarat de la mucegai. Obisnuiam sa iesim pe coridor si sa fumam tigari ieftine doar ca sa ne ajunga banii. Obisnuiam sa ascultam in fiecare seara vama veche si sa radem ca nebunii la o portocala, zicand ca e colorata ca un melc bronzat!
Obisnuiam ca dupa un sarut sau mai multe sa adormim separat dar totusi impreuna si sa cadem prada himerelor noptii. Imi doream sa nu se sfarseasca acest cosmar de dulce si sa nu trebuiasca sa fug de mine insami. Imi doream sa duram ca si frunze uscate batute in cuiele cerului.



Si trecusera minute...

intamplare

*

-Stiti cumva cat e ceasul?
-Pai... 12:30, spuse cu un fel de oftat adanc!Dar nu aveti telefon?
-Ba da, dar nu am setata ora! Multumesc mult!

                                                                                 *

Parea un om calm.Totul parea trist in jur, ca intr-un vagon din zilele noastre. Canapeaua de plus parea muscata de sobolani mizeri scaldati in umbrele boschetarilor care trecusera pe acolo. Zic boschetari pentru ca era un tren de asa natura incat in fiecare dimineata la ora aceea gaseai numai oameeni cu sticlele in mana cautandu-si biletul pe care nu il cumparase, dand ultimii bani pe o bautura de cea mai slaba calitate,pe  care daduse maxim 2 lei.
In ultimele zile nu am mai mers cu trenul. Nu am mai simtit nevoia sa plec, insa ultimele discutii  din casa m-au facut sa imi doresc sa evadez. Curand aveam sa evadez din nou.

-Cum te numesti?
Il priveam cu un gol imens. Amandoi stateam la fereastra sa privim mondenul desirandu-se in spatiul dintre noi. Buzele i se miscau iar eu imi gaseam neuronii dansand in ritmul muzicii.
-Poftim? Ma scuzati aveam castile si nu v-am auzit.Tonul vocii mele ingheta orice firmitura de caldura.
-Cum te numesti? Si tu ai un nume, nu?
- Da...Casiana. Pe scurt Sia!''
-Incantat.Damian!

momente

Ii era rau si i-am stat alaturi.

Era mai galbena ca patura pe care a varsat o lamaie decojita , ramasa acum doar zeama stinsa in cana ei cu o broasca testoasa!

Ii era frica pentru ca mereu a fost lasata singura si acum... ma avea pe mine!

"...imi e rau! Si totusi te iubesc!"

ultima data

-E ultima oara cand facem dragoste!

-Da! Si ultima data cand ma vezi!

****************************

studentie

Facultatea de Istorie si Stiinte Politice "Ovidius", Constanta!
2012-2015!

Sunt studenta!

renovare

Blog in renovare.
Va rugam sa lasati visele intr-un sfert de luna

p.s. in asteptarea rezultatelor de la facultatea de istorie

seara

Imi citeai etichete rupte pe sticlele de Coca-cola care erau aruncate in parc. Imi citeai zambetul si stelele. Cerul se numara in ochii tai drogati de lumina si de fumul ascuns in umbra ta! Te-ai asezat cu capul pe genunchii mei si ti-ai aprins o tigara. Mi-ai dat-o ca si cand ar fi cadoul tau destinat mie pentru simplul fapt ca stau si te ascult aberand. Aberatia de cuvinte moarte imi stralucea in paradoxul bancii scaldata in raze de tigara. Ti-ai rupt maioul in mii se franjuri si ai inceput sa razi. Am ras. M-am oprit si mi-am pus capul pe sanii tai, ascultandu-ti inima galopand in nesfarsitul drum al drogului tau! In cele din urma ti-am luat tigara si am inceput sa fumez. Ochii tai imi repezeau zambetul spre un nesfarsit glas al tacerii. Ai inceput sa canti. Vocea ta parea ragusita ca intr-o sticla!M-ai intrebat daca iti place iar eu ti-am raspuns ca da! Asteptam sa obosesti ca sa adormi pe genunchii mei ca atunci cand erai mica iar eu, ca un frate mai mare pe care nu l-ai avut niciodata, sa te tin in brate si sa te privesc, asa drogat cum eram. Imi sarutai obrazul cum nimeni nu mai facea dar te-am orpit pentur ca in seara aia iti simteam limba mai ceva  ca un cuvant de sabie. Imi strapungeai orice durere de vis si orice alunecare spre eternitate. Ma opreai si nu vroiam lucrul asta. Te opream si imi dadeai mana sa te cuprind si apoi sa ma ridic si sa te iau in brate. Cuvintele isi pierdusea de mult sensul iar acum tot ce cautam era linistea... dar nu orice liniste...ci cea de dinaintea furtunii. Imi spuneai ca ai de gand sa mai bei un pahar de vin si daca te trezesti la spital nu iti pasa pentru ca ai ceea ce ti-ai dorit intotdeauna: eu, cer, stele, luna, tu, banca, parc, drog! EU! Imi venea sa plang si ca intr-o eroare de tristete te-am sarutat prelung. Te-am lasat pe banca si am plecat. Cat de banal!

Cat de amara a  fost acea plecare, Eliza?
Cat de nenorocit am fost, Eliza?
M-ai regretat, Eliza?


Eliza, Eliza ai fost comarul meu iubit!

super gandacul

Imi ploua a tine, cu sangele tau ce arde in vene de cristal! Cand am plecat definitiv mi-ai spus ca o sa revin si o sa imi ingenunchez inima ca tu sa ma primesti inapoi. Am plecat si nu m-am mai uitat inapoi. Nici o lacrima, nici un singur zambet nu am schitat si m-am pornit in ploaia ce imi cadea in par a plumb. Incepuse mai tare ploaia si am inceput sa alerg catre un copac unde stropii de ploaie pareau roua! M-am ascuns in pietre... si am inceput sa plang cu ultimele puteri de gandac!Super-gandacelul!

Shit!

Tu mi-ai rapit parul de migdala in adiere sufletului tamaduit de ochii tai caprui! Mi se scurgea spranceana sarutului pe limba palmii!
Te urasc!

Tu si iar tu

Intr-o camera goala sarutul tau parea gheata focului ce se incetosa!
Nu am nevoie de un paracetamol ca sa pot sa iti cant durerea in ultima adiere a  acelui ventilator stricat! Naste mici franturi de cafea si miros de portocala stricata. Imi zgarii pielea cand aud respiratia ta! Ma ridic apoi incerc sa ajung in baia mica din garsoniera ta! In  baia mica imi desfac suvitele de haine, franturile de suflet si mi le las sa alunece usor pe pielea scurta si raman goala in fata apei. Cu pielea alba, sapunul imi confunda inima cu cicatricile cadei in care imi scald si ultimul sarut. Ochii mei de ambra se pierd in palmele mele! Dupa o jumatate de ora in care mi-am cerut scuze oglinzii si dusului, am iesit pacatoasa!
Ma asteptai ca si cand nu as fi plecat, cu aceasi privire stramta, ai observat bataile inimii mele care avea frisoane de anotimpuri. Mi-ai luat ventricolul stang si mi l-ai infasurat in jurul pernei tale si am inceput sa pompez ura! Te-ai ridicat apoi si mi-ai adus ceasca de cafea cu un gust puternic de cearneala!M-ai lasat goala acoperita doar de praful atingerilor tale. Am gustat din nou cafeaua si imi suna a sare! In namolul dusumelii tale ai ingenuncheat si patul carunt al sufletului curgea spre tine cerand indurare. Lacrimi de uitare mi s-au prelins si ti-am luat tigara de pe noptiera. M-am ridicat in fund sa iti citesc ochii dar atunci te-ai aplecat spre cerul tavanului.

"Pielea ta are gustul varului ars cazut de pe tavan"

Sarutul lui avea gustul salvarii iadului! Si raiul cazut imi implora ultimul ticait al ultimei secunde de dragoste!

"O sa imi fie dor de tine"

"NU are de cine!"