Se pare ca verbul saptamanii este: "a ineca".
duminică, 22 aprilie 2012
te iubesc
Inecata de o mie de ori in acelasi pat, cu o aceasi fata ascunsa in perna deja facuta plata de la atata dormit pe ea, ma privea si ma pierdea in lacrimile ei. Cate lacrimi o fi varsat pentru mine? Cate ceruri o fi rugat ca sa ma ierte si sa revin la ea? Tin minte, dar si tinutul asta e cu mici scapari de negura, cum am incercat de atatea ori sa ii spun doua cuvinte care ratacea prin mintea mea de cand am vazut-o. Imperfectiunile ei se scaldau intr-o patura perfecta ce se mira ori de cate ori taceam in fata ei. Taceam si in gand imi repetam acele doua cuvinte, lua-le-ar dracu de cuvinte.Am crezut ce citeam in milioanele de semne pe care mi le dadea, fara sa clipeasca.Desi intr-o zi ea mi le-a spus, eu am ramas mut din nou. Apoi m-am intors si am continuat sa merg.
Azi, ti-am scris "te iubesc" pe o petala de floare "nu-ma-uita" desi m-ai uitat.
Nu am vrut sa o ranesc, dar placerea mea sadica de a o lasa ingandurata si trista prima. te-am iubit, te iubesc dar nu te voi mai iubi mult timp de acum inainte. Acum.. recunosc! Atunci....nu!
Nu ti-am zis niciun cuvant dulce, nici amar. Potrivit de acrisor, poate! Dar stiam ca daca iti voi spune, vei vrea sa fugi departe. Si asa s-a si intamplat.In noaptea aia, doar luna nu era ascunsa. Eram in mijlocul strazii, pustie la ora aia.Lumea normala dormea, in timp ce noi alergam sarutand asfaltul si sfasiind noaptea cu imbratisarile din mijlocul soselei. Mirosul imi ardea inima si imi facea ca sufletul sa se strige in mii de bucatele.Stiu doar ca te-ai oprit, mi-ai zambit si ai inchis ochii. M-am apropiat si ti-am spus acele cuvinte. Blestemate cuvinte!Una cu noaptea te-ai facut si eu am ramas singur in ziua de intuneric. Dulce intuneric!
Totusi, a trecut ceva timp de atunci si nu stiu cat iti mai aduci aminte de mine, insa in fiecare zi ti-am scris pe colturile servetelelor un " te iubesc". Azi, ca prin minune, mi-am adus aminte de sarutul tau de fildes, ce aducea a miere de ambrozie.
vineri, 20 aprilie 2012
omagiu
Cum adesea stam in pat, iti vad trupul alb invelindu-se cu ultimul sarut al ploii. Iti astern o ultima privire pe coapsele tale si te las dormind. Adio!
vineri, 13 aprilie 2012
Momente ratacite
Un ultim dans pe o ultima rascucruce.Vreau sa durez, dar cu amintirea asta calauzita de intuneric imi pierd cumpatul si te caut in pat, in cerceaf, in perna, in tricoul de pe mine, mazgalit cu acele culori de ulei pe care le-am folosit sa ne pictam sufletele in chipuri de oameni straini si apoi sa ne cautam o viata, un secol, un veac si sa cladim alte vieti care sa fie zidite intr-o ceasca de cafea arsa de amar. Sau dulce.Oasele idilice asculta si acum cum injura ultimele stele pamantul.Nisipul s-a scurs in mare iar valurile vor sa atinga absolutul. Asa cum vroiam si noi. Am scris despre mine, despre tine..despre noi de cel putin 1000 de ori dar nu ma pot satura sa te descriu, sa te astern intr-o coperta unsa cu nori negri de ploaie ce imprastie orice gand de fericire.
Vreau sa durez, dar ultimele cuvinte se prefac mereu in primele iar televizorul monocrom prinde viata si ma transforma intr-un telespectator fidel ce vede aceasi reluare, acelasi film pe care il stie ad litteram.
Iubire, apa, sarat, dulce, amar, acru, pierdut, cer, pamant,camasa, carouri, fericire, ura, uitare,dans, ultim sarut, adio, plecare, lasare, abandonare, pierdut, pierdere, incapatanare, lacrimi, camasa de noapte, pat, perna, cuvertura, gogosi, shaorma, rame, ploaie, tigri, geam.
Cuvintele acestea ma definesc!Filmul meu cuprindea literele astea.Zic litere pentru ca ele formeaza propozitia sufletului meu.
Un ultim dans, pe o ultima rascruce si o ultima privire !
miercuri, 11 aprilie 2012
Amintiri
Ma lua de mana si a ducea langa pian ca sa ii simt ritmul. Sarutam clapele doar ca sa scoata sunetele scartaiete de atata vreme, doar ca sa fie fericit!Prafuit, paseam intr-un drum de tabla scaldat in lacrimi de note!
*
Mai are rost sa vorbim de fericire? Fericirea am pierdut-o in urma cu 4 ani. Cuvintele incep sa ma doboare si deja incep sa vad cum noaptea curge in noaptea de dinainte ca sa isi scurga pacatul.
*
Iesise din spital in urma cu 3 ani si se simtea a nimanui. De obicei statea in gara dar am luat-o la mine acasa. Ma chema "papa", sau cel putin asta a facut dupa o luna de cand am avut grija de ea. Nu era o fire care sa stea intr-un singur loc. Ii placeau calatoriile, ii placeau garile. A stat un an la un baiat acasa dar simteam cum se departeaza din ce in ce mai mult de sfera calatoriilor. O vedeam sihastra de lume si plina de cer si luna. Fara stele. Acelasi trup si totusi un suflet diferit, scaldat in vise scurse in copaci infloriti. Ii placeau ciresii inflorit si sa cojeasca toamna din nucile verzi. Se murdarea si se supara ca verdele rezista doar 2 saptamani.
Dupa plecarea ei lumea a luat o intorsatura ciudata. Adesea venea la mine dar doar ca sa asculte iar tacerea. Pe mine, unul, tacerea ma taia fasie cu fasie, dar pe ea o linistea. Nu puteam sa scot un sunet, pentru ca o ranea. Era ca si copilul meu.
*
-Am facut o supa geniala azi!
-Ma bucur, papa! ma bucur!
Zambea ca dracu!Zambetul ei trebuia reparat.
-Iti pun si usturoi in supa? Asa, de gust?
-Daca vrei... oricum dupa ce mancam eu plec.
-Unde pleci?
-Trebuie sa stii tot?
-Pai... nu. Asa e. Hai, mananca pana nu se raceste!
-Bine...
Dupa cateva minute de tacere, ma simteam inutil in viata ei.
-Am auzit ca are cineva un pian. Vreau sa ma uit la el sa vad daca este intr-o stare buna. Am strans niste bani si vreau sa il cumpar.
-Unde vrei sa il tinem?
-In mijlocul noptii, acolo unde tinem si vantul.In cutia aia sparta de cristal.
-Ayda, eu nu glumesc.Unde crezi ca il tinem? Avem un biet de apartament 2/2. Un pian ne-ar mai lipsi.
-Cine a spus ca o sa il aduc aici?
-O sa pleci cu pianul la el?
-Ma mai gandesc.Ai avut dreptate. Geniala supa! Acum am plecat.
-Ayda...
S-a intors cu parul ei in zbor.
-Da?
-Papa te iubeste!
-Si Ayda il iubeste pe Papa. Am plecat!
*
Un sunet dulce si o lacrima din clapa. Un semiton si imaginea ei rasare in privirea mea. Ayda- copil al sunetului pierdut in noapte.
Ayda- fata mea....
vineri, 6 aprilie 2012
Singuratate
Ma asez cu o cana de ceai de lamaie verde in care am ratacit soarele si luna, in care am ars o ultima imagine a lui si a mea.Mi-am pedepsit sufletul sa se uite pe fereastra si sa se bucure de timpul frumos. Ciudat, inca plangea. Plec. Ma asez tacuta in pat cu mainile pe langa corp si privesc tavanul.. De azi sunt singura.
joi, 5 aprilie 2012
Rosu
Cateodata imi spunea ca vrea sa alerge si mereu ma facea sa rad in hohte in parc. In fiecare minut vroia sa isi culeaga buzele rosii din fiecare floare si sa poata zambi a cer senin cu un nor. Si totusi am ramas niste straini in urma rujului rosu!
p.s.Imi e dor de tine A.!( sper ca ti-ai dat seama!)
miercuri, 4 aprilie 2012
Mai nebun decat nebunia!
*
Stand in cada asta aproape goala de apa si cu sfuletul plin de ea imi aduc aminte cum obisnuiam sa facem amandoi baie. Singuri, cu sarutul zburand prin parul nostru ud, cu ultimele picaturi ce se scurgeau din robinetul care era stricat, cu ultima licarire a becului ars, cu buzele vinete de la frig dar incalziti de zambetul nostru devenit recent doar scrum intr-un ziar ponosit, eram fericiti!
De obicei adormea goala si o acopeream cu un prosop din panza de paianjen a unei carti pe care o lasa deschisa pe veranda. Se mai auzea cate un tramvai cum zbura deasupra ceasului si isi uita mereu secunda in perna, ca un ultim minut amintit in istorie! Ii placea sa citeasca, in special dramele! Lasa in tot apartamentul cartile deschise si imi spunea ca doar asa se simte acasa!
Credeam ca e nebuna, ca lumea devine din ce in ce mai nebuna, dar am realizat, in ultimul timp, ca mai nebun sunt eu daca te iubesc si nebun de moarte daca nu o fac!
*
Prefer sa fiu nebun mai nebun decat sa nu te am!
luni, 2 aprilie 2012
Pentru cineva!
~Asta e pentru tine, domnule!Poate asa iti vei da seama de existenta mea si cat de putin insemni tu pentru mine!~
Ayda
vineri, 30 martie 2012
Dimineata 2
-Ai venit?De ce ai revenit?
Nici nu am intrebat-o bine ca ea a inceput sa ma sarute. Cu ochii ei mici si negri inchisi, ma saruta nebuna de iubire, nebuna de mine! Era prima oara cand o vedeam ca ma saruta cu ochii inchisi! De asemena, era prima data cand ma suna sa ma intrebe daca sunt acasa, daca am ceva mancare si daca sunt singur De obicei mai vin niste prieteni, Mihai sau Raul!Vocea de la capatul firului tremura si suspina. Desi ma anuntase ca vine, crezusem ca e doar o alta minciuna, doar ca sa scape de intrebarile mele. Dar acum nu!
Cand a intrat pe usa, am vazut-o cu parul desprins de un rosu solar, cu un zambet spart in cioburi de lacrimi, niste ochi negri si mici aproape cu stropi de ploaie, cu o furtuna ce parea ca rasare!S-a aruncat in bratele mele iar primul meu impuls a fost sa ii raspund la gesturi. Faceau mai mult decat 10000 de cuvinte la un loc, dar am vrut sa par indiferent. Nu am putut.
Peretii ce pareau infiniti se strangeau cu fiecare suras!Camera era mai mica dar devenea spatiu deschis pentru ultimele noastre vibrari, pentru ultimele noastre clipe impreuna! Aveam sa plec departe dar nu ii zisesem. Cat timp am facut dragoste din ochii ei inchisi ieseau siroaie de lacrimi . Oare stia?
Dimineata cearceaful urla dupa ceaiul varsat de mii de ori! Stiu ca nu a dormit deloc dar eu, ca un porc, am lenevit fara sa o bag in seama! Era singura intr-o camera rece din cate vedeam iar eu desi stateam langa ea parea ca ne desparte cerul si pamantul. In clipa aceea m-am simtit si eu singur si parca incepeam sa gust din neliniste, sa gust nefericirea ei, ce se scurgea in camera mea!
Deasupra camerei mele, o doamna canta la pian. Doamna Popescu era o femeie cam de 30 de ani, singura, care avea doar o pisica Zizi, pe care o pierdea mereu. Canta foarte bine la pian , asta pentru ca era profesoara de pian. In fiecare zi la ora 10 dimineata canta la pian diferite partituri, iar notele ei strangeau in mine toate sentimentele de uitare, strangeau trecutul in viitor si il faceau sa reapara in prezent cu un minim de efort dar cu un maxim efect!
In dimineata aceea canta o partitura, creatie proprie, care se potrivea perfect cu situatia in care eram. Ea cu pielea de portelan statea cu spatele la mine, si fara sa simt nici un cuvant priveam un apus de lacrimi scaldat in roua diminetii!
Dimineata, sarutul ei a parut amar!
Nici nu am intrebat-o bine ca ea a inceput sa ma sarute. Cu ochii ei mici si negri inchisi, ma saruta nebuna de iubire, nebuna de mine! Era prima oara cand o vedeam ca ma saruta cu ochii inchisi! De asemena, era prima data cand ma suna sa ma intrebe daca sunt acasa, daca am ceva mancare si daca sunt singur De obicei mai vin niste prieteni, Mihai sau Raul!Vocea de la capatul firului tremura si suspina. Desi ma anuntase ca vine, crezusem ca e doar o alta minciuna, doar ca sa scape de intrebarile mele. Dar acum nu!
Cand a intrat pe usa, am vazut-o cu parul desprins de un rosu solar, cu un zambet spart in cioburi de lacrimi, niste ochi negri si mici aproape cu stropi de ploaie, cu o furtuna ce parea ca rasare!S-a aruncat in bratele mele iar primul meu impuls a fost sa ii raspund la gesturi. Faceau mai mult decat 10000 de cuvinte la un loc, dar am vrut sa par indiferent. Nu am putut.
Peretii ce pareau infiniti se strangeau cu fiecare suras!Camera era mai mica dar devenea spatiu deschis pentru ultimele noastre vibrari, pentru ultimele noastre clipe impreuna! Aveam sa plec departe dar nu ii zisesem. Cat timp am facut dragoste din ochii ei inchisi ieseau siroaie de lacrimi . Oare stia?
Dimineata cearceaful urla dupa ceaiul varsat de mii de ori! Stiu ca nu a dormit deloc dar eu, ca un porc, am lenevit fara sa o bag in seama! Era singura intr-o camera rece din cate vedeam iar eu desi stateam langa ea parea ca ne desparte cerul si pamantul. In clipa aceea m-am simtit si eu singur si parca incepeam sa gust din neliniste, sa gust nefericirea ei, ce se scurgea in camera mea!
Deasupra camerei mele, o doamna canta la pian. Doamna Popescu era o femeie cam de 30 de ani, singura, care avea doar o pisica Zizi, pe care o pierdea mereu. Canta foarte bine la pian , asta pentru ca era profesoara de pian. In fiecare zi la ora 10 dimineata canta la pian diferite partituri, iar notele ei strangeau in mine toate sentimentele de uitare, strangeau trecutul in viitor si il faceau sa reapara in prezent cu un minim de efort dar cu un maxim efect!
In dimineata aceea canta o partitura, creatie proprie, care se potrivea perfect cu situatia in care eram. Ea cu pielea de portelan statea cu spatele la mine, si fara sa simt nici un cuvant priveam un apus de lacrimi scaldat in roua diminetii!
Dimineata, sarutul ei a parut amar!
marți, 27 martie 2012
seara tarzie- 4 dimineata
"Nu pot sa dorm, iar stelele stralucesc prea tare in umbra ta!"
Atat am apucat sa-i spun in acea noapte.Apoi a urmat o noapte trista de liniste in care ea statea cu tricoul alb gaurit de atatea vise, cu picioarele dezgolite, cu parul ciufulit.Doamne , si ce buze avea!Privea pe geam dar se vedea ca de fapt gandul ei era in alta parte. Ultima oara cand am incercat sa aflu ce gandea mi-a zis ca are nevoie de liniste iar aici nu o poate avea si s-a imbracat si a plecat. Imi placea cand statea acolo neclintita si acum, stiind cum a fost data trecuta am preferat sa tac precum un caine pedepsit, care nu schelalaie , care nu plange, care nu cerseste mila. Mi-am invatat lectia!
Tricoul alb era imprimat cu o fata ce isi tinea mainile in fata. Nu era masura ei dar eram sigur ca ii vine perfect. Cu un umar gol , pe care i se vedea urma sarutului meu infantil, se odihnea breteaua sutienului negru, usor dantelat cu panza de paianjen adunat din lacrimi. A plans mult aici, dar cred ca a fost cu adevarat fericita! Amintirile nu mor. Ele secatuiesc intr-un sertar aruncat, intr-o odaie goala, pustie de atatea idealuri smulse din radacina ca sa nu mai creasca altele. Speranta moare prima iar ce ramane in urma ei e doar praf!
Ultimul sarut al ei din acea noapte a fost acrisor cu fire de amar scurse in vene.Buzele ei dulci erau date cu rosu carmin. Acel rosu puternic a sters orice urma de zambet pe chipul ei palid, cu tenul de portelan. Era o papusa in globul camerei mele! Si nici macar nu ningea. Globul era stricat datorita mie! Pervazul acoperit cu paturi era alinat de atingerea pielii ei. Incercam sa inteleg licarirea ochilor ei verzi. Un verde atat de limpede!Intr-un moment de nebunie am apucat sa scot un sunet. Nu l-a auzit iar eu am tacut in continuare din gura.Inca ii simteam sarutul.
"E ca un sarut al mortii dar poate mai rece!"
duminică, 25 martie 2012
Ea
Uneori mi se pare ca nu e femeie. Mă sărută tandru, mă alintă grozav de iubitor și mă alungă într-o clipă, inexplicabil, cuminte. Mă supun ca un animal, tac și îndur. Mă aruncă apoi în osmoza celestă unde mă contopește cu stelele.
Uneori mi se pare că nu e femeie. Mă privește și apoi pleacă. Se închide în deriva gesturilor și mă lasă într-un tablou dezacordat." Dragule, 2 zile nu mă căuta!"
Uneori uit că mi se pare că nu e femeie. Ba e femeie! Pielea i se prăbușește în cuvintele mele ce au pactizat să o prindă. Voiam doar să îmi ciobesc ochii în sărutul ei!
Uneori vreau doar să fiu singur să mă gândesc la ea....
Uneori mi se pare că nu e femeie. Mă privește și apoi pleacă. Se închide în deriva gesturilor și mă lasă într-un tablou dezacordat." Dragule, 2 zile nu mă căuta!"
Uneori uit că mi se pare că nu e femeie. Ba e femeie! Pielea i se prăbușește în cuvintele mele ce au pactizat să o prindă. Voiam doar să îmi ciobesc ochii în sărutul ei!
Uneori vreau doar să fiu singur să mă gândesc la ea....
Dimineata
Ora 5 dimineata.Ma simt treaza si totusi sunt atat de moarta.Stand pe mal, vad cum ingerii se dezbraca in rasarit. Un ultim moment de glorie, un ultim sarut al marii. Incep sa ma simt ca un anotimp incheiat, in care ingerii si-au luat mantia de aripi si au plecat in iad.S-au intors acasa!
Dimineata ...un ultim regret al timpului!
duminică, 18 martie 2012
Banal!
Daca ai avea timp...ai alege inca odata viata ta? Ai alege sa fii iar si iar cu persoana cunoscuta pe o cale ferata, care astepta un tren surd sa apara si sa ii curme tacerea?Ai alege sa pleci iar ca un orb ce isi cauta lumina in intuneric? Ai fi cuprins de aceasi pasiune pentru cearceafuri? Ai alege sa ai deja vu-uri scaldate in clipe de soare in parc?Ai alege ploaia din aprilie, atunci cand am plecat desculta pe faleza?Ai alege sa ma iubesti?
Intrebari banale!
Intrebari banale!
vineri, 16 martie 2012
Ura!
-De ce ai stat cu mine ieri?
-Termini cu intrebarile?
-Nu!!Spune-mi!
-Pentru ca te iubesc!
-Si azi.. de ce stai cu mine?
-Pentru ca te iubesc!
-Si maine de ce o sa stai cu mine?
-Pentru ca te voi iubi poate mai mult ca azi!
-Nu stii sa minti...Vrei doar bani.. deci imi iubesti banii...
Mi-am aprins o tigara ca un ultim lucru pe care il faceam in camera aia arsa de atata ura!ura scursa din scrumiera in ultima bucata de pana scoasa din perna!
Maine imi fac un bagaj... adica imi iau ghiozdanul si plec!
-Termini cu intrebarile?
-Nu!!Spune-mi!
-Pentru ca te iubesc!
-Si azi.. de ce stai cu mine?
-Pentru ca te iubesc!
-Si maine de ce o sa stai cu mine?
-Pentru ca te voi iubi poate mai mult ca azi!
-Nu stii sa minti...Vrei doar bani.. deci imi iubesti banii...
Mi-am aprins o tigara ca un ultim lucru pe care il faceam in camera aia arsa de atata ura!ura scursa din scrumiera in ultima bucata de pana scoasa din perna!
Maine imi fac un bagaj... adica imi iau ghiozdanul si plec!
marți, 13 martie 2012
Eticheta!
luni, 12 martie 2012
Ayda- calatoarea!
" Probabil ca acum te intrebi de ce sunt aici si de ce vin in fiecare dimineata aici. Iata raspunsul meu: sa privesc trenurile.Mereu te vad cum ma privesti si cum te framanti in interior ca si cand ai vrea sa ma intrebi cine sunt, de ce privesc trenurile cu atata pasiune, de ce vin sa admir calea ferata? Ele sunt casa mea! Ai un foc?"
" Nu.. nu fumez!"
"Arati ca un fumator ...deci nu fumezi...trist. Fumul se imrapstie mult mai repede ca viteza luminii si asa visul nu se stinge niciodata. El alearga si alearga si la un moment dat il prinzi."
Facea gesturi cu mana prin aer doar ca sa imi arate acele infleziuni ale mainii ei!Ascultam ca un copil ce isi asculta parintele atunci cand e mustruluit.
" ce se intampla cand prinzi visul?" Am intrebat doar ca sa mentin un dialog.
"Mori!" -un raspuns dat cu gheata, scos in ultimul fum. Fata ei nici macar nu zambea... se uita intr-un punct fix, in care sarutul trist al ierbii nu ar fi putut atinge-o.S-a ridicat si a plecat in partea ghiseului de unde se iau biletele.
"Eu plec cu trenul asta."
" Calatorie placuta, doomnisoara!Dar unde plecati?"
"intr-un loc in care pot sa adorm pe un vis si sa devina realitate.Intr-un loc in care cineva imi va spuen ca seman cu un marfar care se opreste ca sa fie taiat de povara sufletelor noastre."
Un asemenea raspuns nu mai primisem niciodata.
" dar v-ati uitat ghiozdanul"
" Nu am nevoie de el. Ayda e numele meu, apropo!"
S-a urcat in tren si a iesit la geam. Probabil isi mai gasesise vreo tigara aruncata in buzunar si si-o aprinsese. Pe geam parea o zeitate, un zeu rupt din mitologie. Ea- Ayda- regina trenurrilor~!
" Nu.. nu fumez!"
"Arati ca un fumator ...deci nu fumezi...trist. Fumul se imrapstie mult mai repede ca viteza luminii si asa visul nu se stinge niciodata. El alearga si alearga si la un moment dat il prinzi."
Facea gesturi cu mana prin aer doar ca sa imi arate acele infleziuni ale mainii ei!Ascultam ca un copil ce isi asculta parintele atunci cand e mustruluit.
" ce se intampla cand prinzi visul?" Am intrebat doar ca sa mentin un dialog.
"Mori!" -un raspuns dat cu gheata, scos in ultimul fum. Fata ei nici macar nu zambea... se uita intr-un punct fix, in care sarutul trist al ierbii nu ar fi putut atinge-o.S-a ridicat si a plecat in partea ghiseului de unde se iau biletele.
"Eu plec cu trenul asta."
" Calatorie placuta, doomnisoara!Dar unde plecati?"
"intr-un loc in care pot sa adorm pe un vis si sa devina realitate.Intr-un loc in care cineva imi va spuen ca seman cu un marfar care se opreste ca sa fie taiat de povara sufletelor noastre."
Un asemenea raspuns nu mai primisem niciodata.
" dar v-ati uitat ghiozdanul"
" Nu am nevoie de el. Ayda e numele meu, apropo!"
S-a urcat in tren si a iesit la geam. Probabil isi mai gasesise vreo tigara aruncata in buzunar si si-o aprinsese. Pe geam parea o zeitate, un zeu rupt din mitologie. Ea- Ayda- regina trenurrilor~!
vineri, 9 martie 2012
Ceai
Am varsat ultimele note pe spate si mi s-au printat in adancul cerului din coloana mea.Melodia s-a sters si a disparut odata cu ziua ce aluneca intr-o unda de tine. M-am ingropat in ceasca de cafea cu un ultim tipat de regret. Nu te regret pe tine, regret cerul care se va innegri odata cu spuma marii care va disparea in lumina.Doua cuburi de zahar si un ultim sarut fac reteta perfecta de o despartire neindurerata, in care cuvintele sunt pionii sentimentelor.Acum.. am un sentiment de ura pe portativul inimii mele.Fericire?Durere!Am simtiti cum zburam intr-un cer plin de umilinta. Durere din nou. Te vedeam cum strangeai ultimele clipe din mine. Durea al dracului de mult. Durere infinita stearsa in mormantul din cafea. O ultima scrisoare sculptata intr-un cub de zahar ars crescut in umbra din oglinda. Atat a mai ramas...
miercuri, 7 martie 2012
tratat al degradarii
Din cateogria "zidurile stiu ca ne-am iubit"- tratat al degradarii
Azi la unul dintre colocvii am fost intrebata ce este fericirea. M-am uitat indelung si tot ce aveam in cap era mirosul tau. Aroma ta ma facea fericita. Ne-a dat cate o foaie acel diavol al cunoasterii.Nu am putut scrie decat cateva cuvinte:
Azi la unul dintre colocvii am fost intrebata ce este fericirea. M-am uitat indelung si tot ce aveam in cap era mirosul tau. Aroma ta ma facea fericita. Ne-a dat cate o foaie acel diavol al cunoasterii.Nu am putut scrie decat cateva cuvinte:
" Fericirea ...el..noi..intr-o zi de iarna!"
Dupa doua ore de stat si de gandit intens la clipe de fericire si de tristete am iesit pe hol si mi-am aprins o tigara.Fericirea mea a murit in fum. A murit si inmormantarea i-am facut prin acel tratat in care mi-am scris ramasitele vremii. M-am degradat in cuvinte si in frunze de litere smulse parca din adancul creierului meu.M-am degradat odata cu fulgii de zapada.Ma degradez in ultimele randuri scrise de tigara in cartea fumatorilor vesniciei.Ma voi degrada intr-un sicriu ars de ploaie si voi inchide ochii intr-o lingura de cafea amara. Dragule, ma degradez visand .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)