-Daca as muri ce ai face?
-M-as pierde prin cer cautandu-te. As mirosi fiecare petala de nor sa te am. As face fotografii peste fotografii ploii, incercand sa capturez un strop si sa-l intreb de tine. Ploaia e mereu egoista si nu imi va spune...ploaia e mai egoista ca pamantul.... Tu esti mai egoista ca marea.
-Pai tot ce pot face e sa plec atata de departe incat sa crezi ca am murit si apoi sa ma cauti in fiecare firmitura de soare, in fiecare pas de vant. Cauta-ma si atunci ma vei lasa sa plec!
Mai lasa-ma sa stau aici in respiratia sarata a marii, sa simt ca iubesc cerul si ca insel pamantul.Mai vreau doar o clipa sa imi ascund gandul de a pleca si de a te lasa norilor prada!
Blesteme de gheata cad in sufletul meu. Azi te-am gasit cu alta umbra in singuratatea zilei de 8 februarie. Imi pare rau, sau poate imi pare bine.Azi imi ploua a soare!
Zi cumplita de iarna, in care zapada s-a topit in fulgi. Cerul se imprastia in fumul tigarii mele. Mereu ultima. Sarutul ploii abia atinge pamantul dar talpa tenisilor mei atinge rana zapezii. Ma plimb absurd cu un cantec orb in cap, sunandu-mi a moarte.Noaptea se aproapie iar zapada adoarme. Asezata pe o bucata de stalp, privesc marea, eterna pata de culoare care nu se duce cu niciun detergent- murdarie curata a sufletului incins de singuratate. Sentiment pur. E o alta zi in care vreau sa accentuez cuvantul 'azi' ca si cand ar fi al meu. Il impart cu totii daca e nevoie dar stiu ca nimeni nu isi doreste o zi de azi rupta dintr-un peisaj modern, horror. Taci si asculta galagia orasului pustiit de vreme.
Taci si asculta-ti sufletul inghetat, in camera obscura a orasului!Taci si saruta marea!
Curge patul in ceata clipelor petrecute cu tine. Patul iti stie atingerea iar perna adoarme cu gandul la sarutul tau.Azi nu ma misc din pat. Nici macar nu imi aprind vreo tigara pentru ca oricum s-ar raspandi prin gaura cheii de la usa sparta a dormitorului; usa de la intrare e blocata de fum si de jale cu cheia.
Sunt obsedata de azi si las ca ieri sa ramana o secunda in maine.Ieri a fost mai bine ca azi, ca aseara si ca restul zilelor.Te regret.Si azi vreau sa stau in pat sa contemplez luna veiozei...
-Buna ziua! As dori si eu un taxi pe strada Luminii bloc R 13, daca se poate.
-Da! In 10 minute.
Afara ninge a lacrimi de gheata. Totul e pustiu pentru ca lumea nu se sinchiseste sa iasa afara pe vremea asta. Poate doar la magazinul din bloc.Inghet .Primesc un beep si stiu ca trebuie sa vina taxiul insa mai trec vreo 10 minute si apare.Ma urc intr-un taxi in care un om, trecut de 40 de ani si cam sictirit ma intreaba unde ma duce
-Pai, daca se poate, la iesire din oras.
-Se poate, zise pe un ton sictirit,si incepuse sa se miste bezmetic in cautarea unui servetel.
Nu m-am uitat cu atentie la el. M-am uitat doar la geamul care era putin ciobit si cam murdar./
-Ce vreme. Macar daca ploua si apoi iesea soarele.Dar nu!
Nu il ascultam pentru ca priveam pe geam cum tacerea ma loveste cu secunde si minute scaldate in amintirea ta.Strigatul meu nu il aude. Nu aude cum incerc sa evadez din masina aia in care ma simt sechestrata. Imi regret decizia de ultim moment.Anotimp in care sarutul e imaginea nudului, in care eu te-am pierdut.
-Asa e la noi in tara. Ploua, ninge. Niciodata cum trebuie sa fie.Privirea lui era fixata pe haina mea de bumbac. E cam frig afara pentru cum te-ai inbracat.
-Da..nu dureaza mult si ma intorc acasa deci nu trebuie sa indur frigul prea mult. Am incercat sa schitez un zambet dar tentativa a esuat.
Tipul care conduce incearca si el sa zambeasca insa plictiseala i se citeste pe chip Probabil azi sunt al 1000-lea client si s-a saturat sa priveasca lumea cu un zambet tamp pe fata.am ajuns.
- 7 lei.
- Nu am marunt. Am doar 10 lei. Vi-i las asa.
-Multumesc.
Cobor si incep sa merg, apoi alerg, apoi plang si ajung de unde am plecat: Pamant! Mi-a fost dor de tine.
A fost o zi ploioasa, in care cerul s-a suparat pe soare si l-a acoperit cu panza, cam rupta!Am iesit afara sa imi iau un pachet de tigari. La dracu! Nu aveau tigarile mele.Dunhill negru. Urc inapoi in camera mea goala din acel apartament pe care trebuie sa il renovez- colitor rupt din iad, in care orice colt de lumina e acoperit cu ceata fumului de tigara.Incerc sa evit pe cat posibil vecinii care imi urla in cap de fiecare data cand nu fac ce le convine sau cand dau muzica la maxim. O data au venit si politistii doar pentru simplu fapt ca aveam muzica la maxim- "a man`s world". Pe scara blocului, tanti Flori de la etajul 2 s-a gandit sa ma certe ca nu am platit intretinerea. O sa o platesc atunci cand am bani. Momentan incerc sa supravietuiesc. Ajung in apartamentul meu unde incepe linistea si se sfarseste galagia infernala a raiului.Ma schimb de blugii care sunt mai rau decat niste serpi incolaciti pe mine si ma imbrac cu un maiou gasit pe jos. Nu pare murdar!Dau drumul la muzica si parca intru intr-un fel de transa, cea in care incep sa iti vorbesc despre pasari, despre vasele lihnite de foame si secetoase, despre patul care zace murdar de atatea vise distruse. Imi iau tigarile si incep sa cant odata cu melodia. De cand ai plecat am inceput sa urasc cerul. De ce mi te-a luat?
Azi a nins mai rau ca ieri. Nu ma uitam pe geam pentru ca oricum te vad oriunde, in orice colt al ninsori, in orice fulg de lumina.Orele...au fost ca niste gauri negre in spatiul inchis din camera.M-am simtit mai singura ca niciodata, abandonata intr-un camp necunoscut unde totul era asa cum visasem.Telefonul zacea pe banca rupta si nu parea ca ar avea de gand sa sune. Apoi intr-un moment de impulsivitate l-am luat si am inceput sa tastez cuvinte fara rost, cuvinte pe care le sti de cand m-ai cunoscut. Ti-am trimis un mesaj absurd din care nu ai inteles nimic. Mi-ai raspuns cu un "Adica"... Oricum te-am pierdut si acum e doar o batalie prin care incerc sa te aduc inapoi. E clar: batalia asta o duc doar eu impotriva tuturor si e doar o alta infrangere si sunt constienta.Uneori ma gandesc daca iti este bine.. daca te gandesti din cand in cand la mine, daca, pur si simplu, iti e dor de mine. Si uneori constat ca nu!
Ultima convorbire m-a facut sa realizez ca te iubesc. Atunci cand ai renuntat la mine am crezut ca mai exista speranta ca intr-o zi vei redeveni cel mai bun prieten al meu dar si cel pe care il iubesc. Aseara tu m-ai distrus complet, sfaramandu-mi ultima bucata de suflet ramasa , o piesa indoita si ea dintr-un puzzle. Aseara mi-ai spus ca nu mai putem fi nici macar amici.Dragule, iti va fi mai bine asa? Sper ca da! Mie, insa nu imi e bine!Nu imi e bine pentru ca mi-ai luat cel mai bun prieten, cel care ma asculta, la bine si la rau. Ma mandream cu faptul ca am un prieten la distanta, care ma incuraja si ma facea sa rad. Aseara m-ai facut sa plang pentru a 3-a oara. Doare rau de tot ce ai facut! Crezi ca merit ceva mai bun decat tine? Te inseli atat de mult..Dragule, te iubesc si asta nu se va schimba prea curand...cred ca niciodata.
Vor trece luni poate si ani si nu o sa vorbim dar la un moment dat iti vei aduce aminte de mine si atunci poate ca vei vrea sa vorbesti cu mine...si atunci, sa stii ca voi fi aici!Mereu voi fi aici pentru tine!
Aseara ma intrebam daca o sa ma suni de ziua mea. Am inceput februarie cum nu se putea mai rau... O sa urmeze 21 februarie. Atunci, poate imi vei lipsi cel mai mult!
Eu inca te iubesc!Cu multa dragoste, mereu a ta Alexandra!
Te rog, mai stai un minut sa devin un cearceaf ars .Si totusi mai lasa-ma un minut sa devin cineva important pentru tine.Sa devin motivul pentru care traiesti, sa fii dependent de mine. Totusi...pleaca, fugi, dispari..
In cateva minute vei fi ucis!
Nu m-am putu abtine sa nu postez acest clip!
In memoria celui care a plecat de la mine si s-a intors la singuratate, celui mai bun prieten al meu, fost iubit sau ne-iubit!
Sa stii ca eu inca te iubesc!
Toate s-au dus in seara aia...erai un fel de majordom al sufletului. Mi l-ai luat si l-ai cam pierdut la inceput pentru ca explicai cum cerul poate avea culoarea ochilor mei.. Acum toate s-au risipit ca si cand un capitol a fost sters!Te-as ruga sa imi scrii si sa imi povestesti intamplarea vietii tale si apoi sa o compari cu mine, momentul in care m-ai privit.Poate asa vei descoperi ca sunt ceea ce altii o numesc revelatie.Poate sunt o revelatie, dar nu pentru tine.
M-am saturat sa scriu pompos, in cuvinte pe care nimeni nu le intelege si uite asa m-am hotarat sa scriu simplu, ca sa imi ghicesti urma palmii mele, sa imi simti pasul taras, sa imi arunci iar privirea aceea cand ma impiedic, sa imi spui ca de fapt tu nu ma iubesti pe mine pentru ca nu ai timp.
Azi se fac 2 saptamani de cand nu te-am mai vazut, si lacrimile nu s-au uscat pe servetelul parfumat. Miroase a trandafir si tu stii cel mai bine cat de mult imi plac trandafirii...Nu inteleg de ce ultima data i-ai lasat pe o banca in parc.
Cand mergeam pe strazi ma tineai de mana. Iti amintesti? Eram in mijlocul soselei ,m-ai oprit, m-ai luat de mana si ai zis sa dansam.Toata lumea se uita la 2 nebuni...2 nebuni dar indragostiti pana peste cap. Apoi a aparut ea si toata magia a disparut!
Nu mai pun cerul sa te caute pentru ca oriunde te gaseste nu imi va spune unde te aflii.Stii ce as vrea? O ciocolata cu gust a tine, o cafea cu mirosul tau dulce-acrisor, un film cu noi doi cand eram fericiti!
Ultima data ai tipat la mine si apoi ai trantit usa!Adio.
M-am oprit si acum rad ca un nebun in umilul timp al linistii!Iar acum plang! Imi caut linistea intr-un loc pustiu, ascuns de cer si de pamant.Inca nu o gasesc si incep sa cred ca tu, un prost mi-ai luat linistea si probabil ca ai ascuns-o intr-o toamna tarzie ce cade in umbra stejarului mort in cenusa pasilor tai. A intarziat si acum imi curge prin vene.Imi picura din rana cerului. Devenim nebuni si noi nu vedem asta! Devenim nebuni care nu simt nimic dar de fapt simt totul! M-am saturat de atatea cuvinte absurde ce atarna bezmetic pe randuri de catifea arsa! Te rog sa ma ierti dar azi voi opri timpul.
Vii incet in timp ce eu dorm. Poate ca nu vrei sa ma trezesti dar incepi sa faci zgomot cu pasii tai de paianjen.Imi este frica desi in dragoste nu exista frica, nu exista suspans. Inca ma prefac adormita si nu ma misc! Te uiti la mine cum ma descompun usor, usor in lumea viselor. Nu ti-am cerut sa ma salvezi, nu ti-am cerut sa vii!Am vrut doar sa afli cad e acum voi vizita lumea viselor mai mult. Voi incepe sa fumez nuditatea degetelor mele, voi incepe sa ma droghez cu propriul meu trup. Nu ma salva cu zambetul tau gol si nici cu ochii tai albastrii ca un vant turbat.
Aud cum te indepartezi si probabil te rasucesti in scorbura, unde imi pregatesti cafeaua. De ce?
Sa imi poti citi trecutul, viitorul si doar atat... caci prezentul e in ceata.
Inca dorm.Si uite asa trece o ora, apoi mai trece una si te saturi. Pleci si ma lasi acolo in patul de pietre in care nici nu am mai pacatuit de la atata luna ce ne privea.Nu iti place sa fii privit. In mine e tarziu, desi el, cel care a plecat, credea ca e prea devreme.Prea devreme sa ma sting."Esti un prost daca iubesti"- asa ai zis...Si totusi imi pasa de tine mai mult decat orice...Dar maine te voi uita pentru ca esti doar un strain ce iubeste noaptea precum iubesc pamantul. Spune-mi...
Daca iubesc pamant si nu suflet de om chinuit de iubire, tot un prost sunt?
Al tau Icar, vesnic iubind pamant.
p.s.: nu m-am putut abtine sa nu put gif-ul asta mititel cu Tate din American Horror Storys
Sper ca azi sa ai amnezie si sa nu te trezesticu aceasi memorie uitata in biblioteca de lucruri pierdute! Tu nu intelegi ca nu te las pentru ca nu vreau! Praful de drumuri batute cu ingeri a fost sters de gandurile tale nebune! Ai fumat o ultima tigara si apoi.. Bum!! Visul din tine si din noi... a disparut. Eu am disparut odata cu el. Ti-ai pierdut memoria?O vom cauta atunci cand cerul va incepe sa ma caute.
Probabil eu, visul si tu , cosmarul! A...si sa nu uit! Ia trupul tau cel cretin de atatea povestiri romantice in care baiatul ramane cu fata si ingroapa-l in iubiri trecute! Ai uitat ca noi suntem diferiti! VISATORI !Te las acum sa zbori in cearceafuri de stele.
M-am nascut din infrangerea primului Icar, in zborul linistit separat de sfiala. Strigatul meu nu a fost auzit nici de cer, nici de pamant, nici de oameni, nici de mare. In urma mea am lasat absurd norii sa se piarda in noi. Inca nu am un trup, dar am un suflet cald. Asta e important, nu?Nu conteaza ca fac parte dintr-un tablou dezarmonizat, total pierdut in timp, conteaza doar ca m-am nascut din dorinta unui zburator ce tanjea dupa soare! Iar eu tanjesc pamantul. As vrea sa simt cum ganduri se scurg in palmele mele, cum inima saruta pamantul cu lacrimile-mi se roua! As vrea sa fiu pamant!Poate ca acum iubesc pamantul!
Daca ai sti ca luna-i doar o scama din neaua ce iti seamana a iarba arsa de ultima ta tigara, te-ai ineca de dorul zilelor de vara?Daca as fi un al doilea Icar, ai mai vrea sa fii aripa ce ma trage in josul raiului cazut in pacat?
Cu toate intrebarile am uitat sa iti spun ca sunt acelasi Icar decazut, acelasi inger ramas singur si cu toate astea lumea se invarte aiurea iar tu ramai doar tacere!
....mereu veneam aici si ma pierdeam in sarutarile pamantului si a cerului ce ma iubea si ma acoperea cu ura din sufletul meu....copacul statea si el acolo.. un cires inflorit , impodobit cu florile rozului topit intr-un zambet ametitor si uitat in amintirea griului din ochii mei,...
....mereu am visat sa mor murind intr-un vis in care ma trezeam moarta dar cu speranta ca sunt vie....
-Daca as muri ce ai face?
